Adi Secară, criticul și autorul gălățean, pe care am avut bucuria și onoarea de a-l cunoaște la Festivalul Internațional de Carte „Axis Libri”, din luna iunie, a scris o recenzie tulburătoare despre romanul „Tentații”, pe care l-a și prezentat la eveniment. Spun tulburătoare, pentru că a reușit să intre în acele unghere în care îl ademenesc și pe cititor, să deschidă acele uși, unele demult ferecate, pe care nu toată lumea are curajul să intre. Adi Secară a citit și „m-a citit”. Mulțumesc! Vă invit să vedeți ce a reușit el să răscolească:

„Una dintre cele mai de succes lansări de carte din cadrul recentului festival internaţional de carte „Axis libri” a fost cea a Corinei Ozon, ruda deloc îndepărtată a celebrului fotbalist Ozon! Titlul prezentării de mai jos pleacă de la un citat care apare plasat pe biroul uneia dintre colegele eroinei principale: „Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău” (p. 93).

Scrierea Corinei Ozon, cel puţin aici, în „Tentaţii”, altceva nu am mai citit, este un astfel de zâmbet. Poate un pic trist aici, câteodată, cam aşa cum era de multe ori privirea actriţei americane care este şi ea, sui generis, al doilea personaj principal pe lângă Marlena (Marilena îi va zice toată viaţa un îndrăgostit), botezată astfel de către părinţi deoarece mama ei o adorase pe iubita lui Kennedy. Mai este şi un poster al actriţei, ridicat şi el la rang de personaj, dar şi o rochiţă amintind de aceea celebră, surprinsă într-o fotografie la fel de celebră…

Aşadar, avem o asistent manager la o firmă de construcţii (nu este aceeaşi din „Interior zero”, de Lavinia Branişte, sic!), un soţ al acesteia, una bucată, carevasăzică, cei doi copii ai acestora, un băiat şi o fată, băiatul îşi va serba majoratul undeva prin prima jumătate a cărţii, multe aventuri potenţiale, amoroase, evident, marcă înregistrată, aşadar, mai mulţi bărbaţi, printre care directorul firmei, un coleg al băiatului, un furnizor, un vecin, un sârb dramaturg, un fost coleg de liceu al Marlenei, care apare spre final, el îi zice mereu Marilena (directorul o strigă de multe ori „Marlenooo!”), avem colegele ei, avem părinţii ei, avem oameni de pe stradă, din metrou şi… o gară, una dintre romanticele gări ale românilor, aceea de la Băile Herculane! Evident, cu voia dumneavoastră, şi ea personaj al unei întâlniri romantice, care, deh, cum ies afară fanteziile, este acum, în viziunea cronicarului de carte, o întâlnire în trei: Marlena, Luka, sârbul cunoscut pe o reţea de socializare având nickname-ul Woody Allen…

Este în carte ceva din atmosfera din „Trandafirul roşu din Cairo”, filmul americanului, la urma urmelor, cu americanul coscenarist ar ieşi un film denumit poate „Tivul rochiţei lui Marilyn” sau, dacă ar fi cineva care lua mai în tragic anumite crize existenţiale, ar putea ieşi un film care ar putea fi situat între jurnalele lui Bridget Jones şi… „American beauty”, ultimul chiar având sfârşitul pe care îl are, având şi destul umor apropiat, zic eu, de cel al Corinei Ozon… Chiar dacă este şi un accent feminist, poate în plus… faţă de film. Şi, oricum, personajul soţiei din filmul lui Sam Mendes este…”

continuarea, aici.