corina_ozon-6521   Spun din capul locului că nu fac deloc discriminare între cititori. Am fost motivată să scriu acest text în urma unui mesaj pe care l-am primit zilele acestea de la o cititoare. Cei care îmi citesc cărțile sunt atât femeile, cât și bărbații. După apariția primei mele cărți, „Zilele amanților”, feedback-urile veneau cu precădere din sfera feminină. Apoi au început să vină și bărbații, unii chiar soții sau iubiții cititoarelor. Încet-încet, au venit și bărbații direct, fără intermediari, cum ar veni. De vârste diferite, de la 20 de ani și până la peste 70. Recent, am aflat că și liceeni din anii terminali îmi citesc cărțile cu interes și fac apoi dezbateri. Cărțile mele nu se adresează cu precădere unui public feminin, însă se pare că ele sunt mai îndrăznețe în abordarea pe subiectele din scrierile mele. Care nu sunt la îndemâna oricui, ca discuție și ca trăire. Ei bine, așa cum spuneam, zilele acestea o cititoare mi-a trimis mesajul unui bărbat care mi-a lecturat toate cărțile. Acum se referă la romanul „Tentații”. Cititoarea m-a rugat inițial să nu-l public, deoarece domnul nu dorește acest lucru. Sigur că i-am respectat dorința, tot ce postez din spațiul privat e cu acordul celuilalt. După ce mi-am exprimat regretul că nu pot face cunoscute lumii impresiile cititorului care dorește și acum să rămână în anonimat, cititoarea a revenit și mi-a dat dezlegare, l-a convins pe domn să-i public mesajul, care sună astfel: „Deci, nu-mi vine să cred, am terminat cartea în patru ore. Mi-e sete, că nici apă n-am băut. Îmi dau seama cât de Silviu (unul dintre personajele romanului) am fost în tot timpul căsniciei mele. Și probabil cât de greu îmi este și acum să mă eliberez de toate tiparele alea pe care le-am avut și de tot egoismul ăsta al meu care uneori mă înspăimântă. Cred că e un semn ce mi se întâmplă. Că ai apărut tu, mai întâi cu „Amanții”, apoi cu cartea asta. Probabil sunt lecții pe care trebuie să le învăț”. De ce m-am oprit la acest mesaj și am vrut să-l popularizez? Pentru că au fost și persoane care au perceput greșit scrierile mele, ca un afront adus conceptului de familie și un pericol în căsnicie (ce-i drept, pot să le număr pe degetele de la o mână, cel puțin din ce știu eu).

Așa cum spuneam la început, cărțile mele au fost citite de soți în același timp, de cupluri, au fost date din mână în mână în grupuri de prieteni și în interiorul unor companii și firme. Am remarcat că bărbații, numeric vorbind față de femei, au fost mai reținuți în a-mi transmite impresiile lor, au avut o oarecare timiditate, pentru a nu fi înțeleși greșit. Nu de mine, pentru că, dacă eu nu-i înțeleg, vorba ceea, doar am scris și din perspectiva bărbatului, atunci cine să-i înțeleagă? Bărbații care mi-au citit cărțile sunt foarte mirați că am reușit să redau acel spirit de tovărășie dintre ei, cu limbajul aferent. Eu cred că bărbații ar trebui ascultați mai mult și mai atent. M-am bucurat că acel domn a fost de acord să-i fac public mesajul, la fel cum mă bucură toate mesajele pe care le primesc zilnic de la cititori. Ca să echilibrăm balanța, chiar în timp ce scriam aici, o fată din Cluj-Napoca mi-a trimis în privat: „Să nu te oprești din scris. Avem nevoie să ne facem zilele frumoase!”. Despre asta este vorba, dragii mei! Vă mulțumesc tuturor pentru bucuria pe care o trăim împreună! Cărțile sunt scrise, ca să te pună și pe gânduri, să nu fugim de ele.

Foto Radu Bădoiu