Acesta nu e un text ca să dau explicații, să mă justific sau să mă disculp. E pentru acele minți, care trăiesc în trecut și n-au avut în viața lor o inițiativă proprie. Altfel nu îmi explic cum de nu pot respecta munca unei persoane, care și-a văzut de treaba ei. Numai cine a avut totul de-a gata sau nu a fost bine pregătit pentru ceea ce și-a propus aruncă cu noroi fără nicio tresărire. Sau dacă e bine plătit să o facă. În condițiile de aici, poate nici nu trebuie să fie bine plătit.

Despre ce vreau eu să vorbesc acum: De un timp încoace, am început să deranjez. Mai exact, până să scriu cărți. Înainte nu deranjam deloc. Cel puțin nu auzeam eu. Am început să fiu luată la mișto pentru faptul că menționez ținutele și accesoriile asigurate de diverse branduri românești, precum o divă. O mică precizare, o parte mi le-am cumpărat eu. Dar să facem un pic de pauză de invidie și să gândim la condițiile oferite de minunata noastră societate. Editurile nu sunt la nivelul celor din Vest, care dispun de departamente proprii de PR și Marketing și creează adevărate industrii. Poate dintre cei care mă critică au avut ogasme la „Umbrele lui Grey”, fără să știe că în spate stă o industrie. Pe de altă parte, numărul mare de cititori este cel care conteaza în calea oricărui critic. Bun, revenind la umbrele noastre mioritice, editurile nu au cum să se ocupe de promovare, așa că singura soluție este ca autorul să-și promoveze singur cartea. Și o face cum se pricepe, cum simte și atât cât îi permite scriitura. Eu am norocul să beneficiez de un editor deschis la minte și de un gen de scriitură mai direct, care merge de minune cu întâlnirile cu cititorii. În plus, ocupația mea este de PR-ist. După ce am mers în primele orașe cu cărțile, am fost chemată în tot mai multe. Așa cum am mai zis, eu am un job, deci mi-am putut plăti cazările și transportul. La capitolul haine, era greu să scot 12 rochii diferite. Lucrez în PR și am viziunea mea despre cum trebuie să mă prezint în fața oamenilor. Asta nu înseamnă că mă interesează cum o fac alții. Întrebați orice creator de brand despre asta și veți vedea că nu poți construi nimic în jurul propriului produs fără să lucrezi la imaginea proprie. Am preferat firme românești, pentru că și cărțile mele sunt românești, desigur. Nu m-a interesat să fie nume de notorietate și nici să fie haine de lux. A fost o un ajutor reciproc, pe care eu îl salut. Și, nu, nu am avut 12 rochii de la firme. Mai departe: au venit către mine propuneri pentru accesorizare. Jur că nu aveam în casă decât gablonțuri, adică accesorii fără valoare. Pantofii mi-au aparținut în toate momentele 100%. Și zic să ne oprim aici cu detaliile.

Ceea ce trebuie să înțeleagă capetele pătrate, care nu văd decât o simplă prezentare de modă, este că toate acțiunile acestea țin de marketing și PR. Pentru că, doamnelor și domnilor, bun venit în capitalism! Din capitalism fac parte și scriitorii, oameni ai zilelor noastre, care merg cu metroul, au copii și fac cumpărături și de mâncare. Nu am avut chef să scriu acest text, dar mi-am dat seama că, dincolo de răutate, e și multă ignoranță. Pentru neavizați, amintesc faptul că întreaga campanie de promovare a cărților mele pe Social Media (implicit ținute&comp) a primit distincția „Silver for Excellence” la Gala PR Award 2015! Este o recunoaștere a specialiștilor, care știu cu ce se mânâncă piața asta plină de produse diverse și nu stau în vârful patului să bârfească rochiile altora. Jenant este pentru cei care bârfesc nu doar că mă iau pe mine în râs, ci și pe cei care muncesc la rândul lor la creațiile lor. Dar sigur, când vii cu ceva nou, se poate să ridici ștacheta și le dai unora de lucru. La muncă, nu la bârfă! Cred că am scris prea mult depre acest subiect și așa nu sunt crezută că nu am timp să dorm. Lucrez la o nouă strategie, ca să nu se plictisească ciocoflenderii 🙂