Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Gina Bradea deține secretul rețetei Tortul Amanților

tort amanti      Este printre primele fane ale cărții mele, „Zilele amanților”, deși nu ne-am văzut niciodată. Ne-am intersectat pe Facebook și m-a susținut pe blogul ei. M-a urmărit în continuare și îmi este alături. Dar nu de aceea scriu despre ea. Ci pentru că face lucruri extraordinare. Și e păcat să nu se afle. Gina Bradea se numește și scrie despre rețete care îți lasă gura apă. Că amorul are legătură cu mâncarea gustoasă se știe. La fel cum se spune că cine are fantezie în bucătările are și în pat. Lăsând gluma la o parte, Gina însăși e o poveste, a unei românce îndrăznețe care a plecat în Italia cu bagajul său cel mai de preț: arta de a găti. Dublată de talentul de a o face cunoscută și altora. Blogul ei, www.pofta-buna.com, se bucură de un real succes în rândul românilor de pretutindeni. Dar acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte. În spatele acestui succes stă o muncă uriașă, pentru că se știe câte bloguri culinare există la ora actuală. Am stat de vorbă cu Gina și mi-a împărtășit câteva dintre ingredientele folosite de ea, cu care a ajuns la inimile și, mai ales, în stomacurile oamenilor. Trebuie să vă mai spun că Gina mi-a făcut o surpriză pe care nu o voi uita niciodată: la prima întâlnire cu fanii cărților mele- True Blue (7 martie a.c.) mi-a trimis printr-un bucătar măiastru un tort în formă de inimă, după o rețetă originală, numit Tortul amanților. Gina, de mine nu mai scapi! Și pentru că toate acestea merită să fie cunoscute de cât mai multă lume, Gina Bradea va scoate curând o carte cu rețete de bucătărie pentru toți.

ginaCum a fost drumul din Romania in Italia?
Depinde la care drum te referi: la cel fizic sau la cel spiritual.
Prima data am venit in Italia cu autocarul. Priveam extaziata casele, drumurile, oamenii. Am trecut prin Ungaria, Austria sau Slovenia si apoi Italia. Ma uitam cu nesat peste tot. Imi place Italia, e o tara pe care o iubesc, ma simt acasa. Aproape acasa, pentru ca intotdeauna, acasa, pentru mine va fi Romania. Cam in 3 ani vrem sa ne intoarcem definitiv acasa.
Ne-am acomodat usor aici, locuim intr-o zona superba, intre munte si mare, in centrul Italiei, in Marche. Suntem intr-un orasel, stam in afara orasului, la tara, pe varful unui deal, intr-o fosta ferma, veche, asa cum se vad in filmele italiene. Am livada de maslini, gard viu din dafin si rozmarin, am gratar mare si cuptor de paine din caramida. E frumos, da, e aer curat, peisaj grozav, suntem foarte respectati in comunitate. Familiile din jurul nostru sunt familii vechi, creme-de-la creme din zona. Dar nu e acasa la noi 🙂 . Oricat de frumos ar fi, lipseste ,,acel ceva”.

Cum a fost drumul din bucatarie pe blog?
Cu bucataria cochetez dintotdeauna. Femeile din familia mea, si cele din parte moldoveana si cele din partea dobrogeana(eu sunt o corcitura moldanca) au fost femei aprige si gospodine tare, frumoase, harnice, bune si de gura, dar si indemanatice. Am invatat de mica sa gatesc, sa lucrez de mana(impletit, cusut, crosetat) .
Am facut liceul economic, profil alimentatie publica, inclusiv scoala profesionala, asa ca am invatat bucatarie multa. Am lucrat cativa ani ca bucatar-cofetar-patiser-braman…am facut de toate. Dar n-am stat prea mult, e munca enorm de multa, prost platita, asa ca am facut o facultate economica si-am plecat.
A ramas pasiunea pentru mancarea gustoasa, simpla, asa cum se gateste acasa. Am vazut ca se pierde traditia gatitului acasa, desi se discuta foarte mult despre mancare sanatoasa, se prefera semipreparatele din comert, fast-foodul, mancatul in oras sau la mama 🙂 . Si mi-e tare draga bucataria romaneasca traditionala, care nu e deloc promovata si cunoscuta asa cum merita.
De mult m-am gandit sa scriu o carte de bucate. Apoi, am facut acest pas in mod firesc, modern, online: un blog culinar. Pentru ca asta este un blog: o carte online 🙂 . A fost un pas usor si a venit atunci cand am fost pregatita. Am facut blogul aici, in Italia, pentru ca nu lucrez si am timp liber. Prea mult timp liber, iar eu sunt o persoana extrem de energica, e vital pentru mine sa fac ceva, nu pot sa stau degeaba 🙂 .

E greu de intretinut un blog culinar? Cum realizezi pozele si textul? Inainte, in timpul sau dupa prepararea produselor?
O intrebare foarte buna, excelenta.
Un blog culinar e foarte greu de intretinut. Asta daca vrei sa faci ceva de calitate! E nevoie de notiuni tehnice, asa ca aici am o echipa care ma ajuta.
Mai intai ma gandesc ce reteta vreau sa gatesc, procur materia prima necesara, si apoi gatesc. Fac poze inainte si in timpul prepararii, dar si la final. La final caut sa fac poze cat mai atractive, sa prezint preparatul cat mai savuros. Nu e deloc usor sa te speli pe maini de zeci de ori, sa ai grija sa nu se arda mancarea, sa nu se taie cremele, sa nu se intareasca glazurile…cat timp faci poze. Am scapat un aparat foto in oala cu ciorba, un telefon in tigaia in care inabuseam legumele…Nu vreti sa stiti in ce pozitii fac pozele si cum ma catar peste tot, de cate ori am cazut sau a fost cat pe ce…Am stricat deja 2 aparate foto-nu scumpe, dar nu e usor sa faci singur totul. Si de multe ori pozele sunt urate, imi pun degetele pe lentila, sau se vad umbre, jumatati de preparate, apas pe alte butoane…asa ca astept sa gatesc alta data si sa fac poze mai decente. Da, sunt un dezastru la facut poze si complet atehnica!
Textul il scriu la urma. Dar si aici e nevoie de multa munca si atentie: sa scrii corect gramatical, sa dai informatii cat mai amanuntite-dar nu in mod cicalitor-plictisitor, nu in mod prea savant si plin de cuvinte si expresii datatoare de noduri gordiene la limba. Sa fie un text echilibrat, sa mentii treaz interesul cititorilor, sa fie interactiv, bine documentat(da, documentat, o oala cu fasole are si ea un anumit istoric nu doar efecte adverse).
Nu e deloc usor sa ai un blog culinar decent. E foarte multa munca, e multa investitie in materie prima, aparatura foto, calculator bun, vesela, tacamuri, diverse obiecte pentru poza finala…. Un blogger culinar este in acelasi timp bucatar, fotograf, stilist, IT-ist si scriitor. Poate si ceva istoric, lingvist, ca sa citeasca si sa traduca retete si din bucataria altor popoare.

Te-ai gandit sa aduni retetele intr-o carte?
Da. Am o carte pregatita, este deja la editura si va apare in primavara. La tine e prima data cand fac aceasta declaratie publica 🙂 .

gina 2Ce te diferentiaza de celelalte bloguri culinare?
Sunt multe bloguri culinare internationale si romanesti. In Romania sunt multe bloguri culinare bune, mai mult sau mai putin cunoscute. Un blog este o carte online, asa cum am mai spus, unde bloggerul isi pune o parte din suflet, isi expune trairile, sentimentele, este efectiv la fel ca omul-blogger. Fiecare blog este diferit, in functie de autor. Sunt bloguri vesele, triste, agresive, sobre…la fel ca autorii.
Blogul meu este diferit, pentru ca eu, omul Gina Bradea, sunt diferita. Sunt un sagetator rebel(pe 28 nov), am toate caracteristicile zodiei, am si ascendentul in sagatator: sunt vesela, mereu gata sa fac o gluma sau o trasnaie, impulsiva, repezita, energica, darnica, mereu cu capul in nori si o vesnica justitiara. Am un simt al umorului extrem de dezvoltat, rar ma enervez, dar si cand o fac….
Asa e si blogul meu: atipic. Refuz sa fac ceva la fel cu restul, refuz sa copiez sau sa imit. Si ma incapatanez tare de tot sa promovez bucataria romaneasca, simpla si curata, asa cum gateau mamele si bunicile noastre. Totul povestit modern, cu paralele intre bucataria italiana si cea frantuzeasca. Am pe blog  in mare parte retete romanesti, dar si italiene si frantuzesti. Am multe carti de bucate, enorm de multe(peste 300), cea mai veche de la inceputul sec xx 🙂 . Gatesc si dupa Larousse gastronomique(am 3 carti, in limba franceza), Scuola italiana di cucina(am multe carti vechi italiene) dar si dupa cartile vechi romanesti. Am si retete asa cum se faceau in cofetariile, carmangeriile si restaurantele de pe vremuri.
Fac paine in casa, tot felul de afumaturi, salamuri, zacusca, dulceturi, prajituri si mancaruri de casa. Zeci de mii de romani din tara si din strainatate gatesc dupa retetele mele. Ma bucura asta 🙂

Blogul are și pagină pe Facebook, aici. Mult succes, Gina!

Foto arhiva personală Gina Bradea

Anunțuri

2 comentarii la “Gina Bradea deține secretul rețetei Tortul Amanților

  1. Poteci de dor
    30/11/2015

    Şi cu gura care lasă apă acum, cum facem, Corina? 😀
    Felicitări doamnei Gina şi inspiraţie pe mai departe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 30/11/2015 de în Discuţii de suflet şi etichetată , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,457 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Noiembrie 2015
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: