Închei toamna aceasta și acuși iarna și anul cu un entuziasm întemeiat. Pe lângă toate chestiile fabuloase care mi s-au întâmplat anul acesta, doar în luna noiembrie am avut trei motive mari de bucurie: apariția volumului trei din seria amanților- „Amanții 3.0”, lansarea lui la Târgul de carte Gaudeamus și distincția Silver Award for Excellence la Gala PR Award 2015, care s-a desfășurat pe 26 noiembrie la Hotel Marriott. Juriul internațional al acestui marcant eveniment a considerat ca merit acest premiul pentru modul in care am promovat cărțile pe Social Media. O distincție care mă onorează, dar îmi confirmă faptul că timpul și energia alocate unui proiect în care crezi se întorc la tine sub forme nebănuite, care îți umplu sufletul. Nu vreau să spun acum că efortul merită, pentru că singura mea satisfacție a fost și este ca ceea ce scriu să placă și, când îți place ce faci, nu este efort. Iar mesajele de la cititori au intrat în toate cutele inimii mele. Acum am doar confirmarea că ceea ce unii luaseră în plictis, faptul că doar despre cărțile mele postez pe Facebook, devine un cap de pod. Pentru că nu e nevoie să o spun eu, dar sunt primul autor român recunoscut de o organizație profesionistă care a reușit să realizeze și să aplice strategia de promovare a propriilor cărți, așa cum vedem și la autorii americani, de exemplu. Mi-a plăcut foarte mult ce a spus Victor Kapra despre mine: că aș fi precum Coco Chanel, care a avut curajul să scurteze fustele cu zece centimentri, pentru ca femeile să-și arate gleznele. Da, și tot ea le-a scăpat de corset! O metaforă superbă și care mă onorează.
Este adevărat că, atunci când am inițiat turneul de promovare a cărților, m-am pomenit că nu am atâtea rochii, mai pe românește, nu aveam cu ce să mă îmbrac. Cu câteva zile înainte le-am scris Alexandrei Cornea (Zaza Boutiqe) și Ioanei Tănase (Ioana Tănase Manufactory) cine sunt și ce fac și că aș fi onorată dacă mi-ar asigura niște ținute la lansări. Mi-au răspuns rapid, iar cu două zile înainte să plec la Cluj-Napoca, am primit și rochiile. La fel s-a întâmplat și cu Gademm Bags, prin Georgiana Leascae, care mi-au oferit câteva genți minunate. Din fanclubul cărților a venit și Gilda Popescu (cadoursiperle.ro), de la care am fost accesorizată cu coliere și brățări. Astfel că din Cenușăreasă am devenit Alice în Țara Minunilor. Lucrurile au mers mai departe, acum mă îmbracă Monique Fashion, port o geantă personalizată de la Lyria- povestea ta pictată, iar, mai nou, eman parfum de la Marcman. Nu este doar povestea unui succes, ci o empatie generală. Pentru că PR-ul nu este doar despre tehnică și experiență, ci despre arta de a cointeresa oameni care au aceleași vise cu ale tale. Am realizat lucruri singură, însă eu am avut doar curajul să încep, iar pe parcurs mi s-au alăturat îndrăzneți și visători.
Din 2016 voi avea noi proiecte, însă până atunci vă aștept la lansarea volumului „Amanții 3.0”, în stil propriu, joi, 3 decembrie, ora 18, la Tonka Soul Cafe, București. Detalii găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului. În luna ianuarie va fi o lansare-replică la Sibiu, pe care deja o pun la cale cu Gio (cea care a creat colecția de haine True Blue), Loredana Kaschovits (Luthelo), Dana Beleiu și Anamaria, toate din Sibiu. Astrele se aliniază frumos.
Lansare Târgul de carte Gaudeamus 2015
Foto Moisin
Gala PR Award 2015
S-ar putea sa nu-ti placa acest comentariu si sa-l cenzurezi. Pe de alta parte, daca ai curaj si esti matura si asumata, ar trebui sa-l publici.
Din respect fata de inteligenta ta, care e reala, vreau sa iti spun cateva lucruri mai putin placute:
– cartile sunt proaste spre foarte proaste, sunt niste futaiuri insirate ca margelele pe ata si atat. Personajele au zero profunzime si credibilitate, povestea e scremuta ca sa iasa cat mai multe scene de sex. Un fel de Sandra Brown, doar ca nu cu romantism, ci cu mult amor fizic;
– ar fi bine sa fii constienta de cele de mai sus, nu de alta, dar ai inceput sa te comporti ca o mare scriitoare si arata putin penibil din afara. Ceea ce scrii este departe de a fi literatura, iar tu esti departe de a fi scriitoare. Inca. Poate o sa devii, poate o sa te hotarasti sa scrii nu mai scrii futaiuri la kilogram, publicabile in ritm de doua volume pe an, si sa te aventurezi in ceva greu si de durata. Nu ti se pare suspect sa scrii un volum d-ala intr-o luna, cu un efort intelectual echivalent mancatului de seminte? Crezi ca toate cartile misto pe care le-ai citit in viata ta (pentru ca ai citit, se vede din scriitura, din felul in care stapanesti limba) asa au fost scrise?
– toate tarasenia cu amantlacurile de pe Facebook pe care ai promis ca le dezvalui in carte a fost ultrajenanta si lame. Ai fost ziarista, ar trebui sa stii ce se face si ce nu, ar trebui sa ai o anumita decenta care sa te pazeasca de astfel de mahalageli de Bahmuteanca;
– nici aerele de diva care-si anunta marcile de rochii si de margele nu sunt mai putin penibile. Putina decenta, putina modestie ar ajuta mai mult decat toate gesturile astea usor tzatzesti, cam de Piata Obor. Nici macar nu sunt prea frumoase rochiile alea, in cele mai multe arati ca o varzuca infoiata. Arata prea ieftin tinutele, ca sa te raportezi la ele ca o diva. In general, nu mai incerca sa fii ce nu esti. Cateva sute de lei sa-ti cumperi singura o rochita draguta s-or gasi si la tine in portofel. Cumparati-o singura si poart-o cu demnitate. Nu esti diva si nu esti scriitoare.
– mai ai timp sa te intorci la tipa misto care erai sau poti decide să devii pentru totdeauna o Sandra Brown cu manutele-n solduri. Alegerea e a ta. Eu mi-am facut datoria sa-ti spun si o parere diferita de a laudatorilor de pe Facebook. Ii doare in fund pe aia, ca nu ei se fac de ras in locul tau. Ei iti citesc maculatura si li se pare ca e opera de arta. Iti fac rau fara sa isi dea seama. Tu insa ar trebui sa iti dai seama, pentru ca esti o femei inteligenta.
– succes in a nu lasa succesul ieftin sa te transforme intr-un kitsch
Dragă Ginny Micu, cu IP de București, in primul rand ca nu cenzurez, tocmai pt ca am fost ziarist. iar intro-ul acela menit sa ma determine, chipurile, sa iti public acest comentariu plin de frustrari si rautati este o manevra ieftina. Asta unu la mana. Doi la mana, nu ma cred si nu m-am crezut o mare scriitoare. Asta poti sa o vezi din postarile mele (esti in lista mea sau ai fost, degeaba ti-ai dat acum un nickname). Articolul acesta are la baza un premiu obtinut pe promovare, da? PRO-MO-VA-RE. s-a inteles acum? sau cum sa scriu? ca arat ca o varzuca infoiata sau ca rochiile sunt urate asta e problema ta de femeie (uitea, ca se strange cercul!). ce fac eu cu bugetul meu nu e problema nimanui. iar cititorii mei nu merita sa fie jigniti doar pt ca cineva vede in ceea ce scriu doar scenele de futai. care scene, culmea!, nici nu prea exista. nu stiu ce amantlacuri asteptate de tine cu sufletul la gura am promis eu ca dezvalui! in final, de fapt nu trebuia nici sa public comentariul, nici sa raspund cuiva care nu are curajul sa isi dea numele real. si acum cara-te naibii de pe blogul meu si de pe unde mai esti si vezi-ti de viata ta! accept sfaturi de la oameni echilibrati si cu argumente, nu cu suflet plin de venin. sper ca esti multumita si mandra ca o „mare scriitoare” te-a bagat in seama. invata sa respecti munca unei persoane care a facut o pereche de pantofi, chiar daca tie nu-ti plac. eu sunt aceeasi Corina. pentru prieteni.
Dragă Ginny Micu, dacă aș fi Amozoanca ți-aș mulțumi pentru promovare. Fără critici și înjurături nu exiști. O știu demult pe Corina, aveam redacțiile vecine, ca ziariști. Cred că sunt cel puțin la fel de talentat sau priceput ca ea, la scris. Dar citesc și ce scrie ea. E ca articol de ziar pe zeci de pagini, cu dialoguri. Din viață. Mă amuză și mă destinde. Nu pot citi Kundera și nici George Sand, în fiecare zi. Nu vizitez doar muzee de artă, mai merg și la fotbal și mă înjur cu băieții. Și înșir futaiuri pe ață, dacă se poate cât mai multe, cum face și Corina în cărțile ei. Dintr-un futai te-ai născut și tu, dragă Ginny. Nu știai? Ai numărat câte futaiuri sunt în ultima carte? Eu n-am găsit mai mult de 3.
Ceea ce comite Corina nu e o capodoperă, nici măcar o operă. Personajele au profunzimea pe care o are acum societatea. Sunt personaje de consum, care încearcă să trăiască un sentiment autentic. Nu au sofisticarea personajelor lui Kundera. Corina e un cronicar, ea consemnează oameni și trăiri brute, din lumea de pițipoance și cocalari în care trăim. Pițipoancele și cocalarii au suflet, culmea. Amozoanca scrie relativ repede pentru că are exercițiul ziaristului presat de deadline. Ziariștii scriu la timp, ca să ajungă articolul la oameni și ca să priceapă și coana mare de la țară despre ce e vorba în propoziție. Corina nu face un efort intelectual pentru că nici eu, când citesc, nu vreau să fac un mare efort intelectual. Mă păstrez pentru Kierkegaard. Corina scrie ca să ajungă aventura Mircea&Cati la noi, cititorii superficiali pe care îi are. Alții nu-i au nici pe ăștia, scriu pentru pereți și cântă în baie.
La chestia cu rochiile nu mă bag, cum îi stau sau nu-i stau. Dar știu că are o obligație să-și promoveze designerii care îi asigură gratuit ținutele, e normal. Pentru tine însă, publicitatea făcută sponsorilor e țățism. În ce an te-ai născut, dragă Ginny? Ești la criza vârstei a doua sau a treia?
În fine, știi de ce-o mai citesc pe fata asta, Corina Ozon? Mă stimulează să scriu și eu și s-ajung un… nu îndrăznesc să zic scriitor… un cronicar al epocii mele, citit acum și peste 100 ani. Până acum am fost leneș ca un bou. Acum, văzând-o pe Corina aș vrea să mă înjug. Pentru mine Corina e un studiu de caz și un exemplu despre ce poți face cu voință, muncă și o minte pragmatică. Eu zic s-o lăsăm să se facă de râs cu succesul ei ieftin.
*cumpara-TI-o