_DSC0059      Cea mai mare bogăție dobândită în pelerinajul meu prin țară cu cărțile amanților sunt oamenii pe care i-am întâlnit. Atât de interesanți prin diversitate, că nu mi-ar fi ajuns viața de „dinaintea cărților”, ca să îi cunosc. Legat de cărțile mele, a trebuit să străbat atâtea drumuri ca să aflu că amanții nu sunt la fel peste tot unde mergi, că diferă în funcție de zona geografică, nu erogenă. De exemplu, bărbații din Moldova susțin că ei nu folosesc un limbaj atât de colorat și de agresiv ca amanții sudiști. Iar reprezentanții sexului tare din Ardeal spun că ei obișnuiesc să înjure mai puțin, dar sunt mult mai romantici decât, desigur, amanții din sud. Partea masculină din Banat, mai exact din orașele mici (nu Timișoara), unde oamenii se cunosc între ei, a ținut să precizeze că nu e prea familiarizată cu mediul corporatisto-amantlâcesc și, ca atare, nu prea se regăsesc în prototipul amantului, ați ghicit, sudist. Mai mult, cei care au citit măcar una dintre cărțile mele vorbeau despre asta în șoaptă, ca să nu afle vreun cunoscut, dar mă abordau în privat cu poveștile lor. În tot timpul acesta, femeile din Moldova, Ardeal și Banat au dat din mână a lehamite și au spus la unison: „Nu înjurați pe naiba! Sunteți romantici pe dracu`!”. Amantul sudist nu a fost de găsit, fiind prea ocupat cu drumurile prin Moldova, Ardeal și Banat.

Foto Lili Ghirisan