Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Lecturile unui tată

alex

alex.tata

Guest post Alex Zamfir

Nimic nu definește mai bine noțiunea de tată ca acel moment când, după o zi grea, ajungi acasă și deschizând ușa auzi din cealaltă cameră un “Tatiiii!!!” prelung și un tropăit de piciorușe alergând înnebunite către tine. Poate doar acel moment când, după o zi grea, ajungi acasă și deschizând ușa auzi din cealaltă cameră un “Tatiiii!!!” prelung și un tropăit de piciorușe alergând înnebunite către tine și care o dată ajunse acolo, lângă tine, cu tot cu corpul aferent, se uită adânc în ochii tăi și te întreabă:

– Ce mi-ai adus?

– Nimic!

– ..A!

Sunt tată de aproape 4 ani și în această perioadă am redescoperit micile bucurii ale vieții: sănătatea, timpul petrecut în familie, desenele animate cu Tom și Jerry, Winnie The Pooh, Mickey Mouse, Donald Duck, Mickey Mouse muschetar, Tom și Jerry muschetari, Goofy, Mickey Mouse pirat etc. Și bineînțeles, somnul. Ăsta însă doar de vreo 3 ani. Pentru cei care nu ați trecut prin această experiență (aceea de a nu dormi) și vă ziceți în gând “Bine, mă, cât poate să nu doarmă un copil?”. Cum să vă spun eu ca să mă înțelegeți? Deloc. Nu “deloc”. Deloc.

Dar asta e o altă poveste. Plus că ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici, nu? Sau mai buimaci, după caz.

Eu aș vrea să vă povestesc despre cum mi s-au schimbat mie obiceiurile de a citi de când sunt tată. Partea cea mai frumoasă este că am citit în ultimii 4 ani peste 1,000 de cărți, zic eu. Dintre care cel puțin 78 au fost diferite între ele. Atunci când citești aceeași carte în nenumărate zile la rând, descoperi un lucru uimitor: că de câte ori o citești, de atâtea ori finalul râmăne același. Extraordinar de-a dreptul! Poți să o citești pe ton vesel, trist, cu voce pițigăiată sau baritonală, dimineața sau seara, treaz sau din memorie în timp ce adormi. Nimic nou nu se întâmplă vreodată. 

Băiatul meu este cel care alege cartea pe care o citim la un moment dat. Și cel mai frumos pentru mine este atunci când apare cu o carte în franceză:

– Pe-asta o vreau! zice el.

– Iubitule, dar știi că eu nu știu franceză…

– Mami știe! zice el cu ochii aceia inocenți de fiecare dată. Nu e un reproș, e pura realitate.

– Atunci să-ți citească mă-ta! continui eu în gând în timp ce pe gură zic: Hai, tati, să încerc, să vedem ce iese. Moment în care încep să transpir abundent și să mă întorc în timp la acel băiețel de clasa a 6-a care era pur și simplu terifiat când trebuia să se ridice în picioare și să citească cu voce tare ceva în franceză.

LeZzzz ortei…s nont pas de nom” (“Z” este întotdeauna subliniat pentru că ăsta e singurul lucru pe care l-am reținut din teoria limbii franceze : “s” între 2 vocale este “z”). “Le doa deu la man on tus un nom. Le doa deu pie…d, eeeu nen on pa!”

– Gata, hai să continue mami, că eu mă duc să beau un pic de apă, că m-am deshidratat un kil în astea 30 de secunde!

Nu apuc să citesc prea multe cărți de adult. Tocmai de aceea mă bucur și mai tare de momentele mele de linște. Adică atunci când mă apuca burta. Am un vraf de cărți pe mașina de spălat pe care le citesc fără grabă timp de vreo 45 de secunde. Când ușa de la baie (cea mai nefericită și inutilă investiție din toată casa) este dată de perete de îmi sare inima și nu numai și îl văd pe Mark cum intră nerăbdător să mă întrebe ceva ce pur și simplu nu mai suferă amânare:

– Mai știi când am fost la munte și am săpat o groapă mare?

Într-un fel, trăiesc un paradox: citesc aceeași carte de copii de 37 de ori și de fiecare dată e la fel. Citesc aceeași carte de adult de 37 de ori și de fiecare dată mi se pare altfel, pentru că de fapt niciodată nu știu unde am rămas, ce s-a întâmplat înainte și, mai ales, de ce am vrut să citesc acea carte.

În concluzie, mă gândesc serios să mă apuc de Dostoievski în franceză. Din 2 motive: la nivelul meu actual de concentrare și dacă îl citesc în română o să înțeleg la fel de mult. Plus că ziceți și voi: cât de bine o să dea cartea asta pe mașina noastră de spălat din baie?

Anunțuri

5 comentarii la “Lecturile unui tată

  1. structor
    05/03/2015

    oh, mon dieu c’est la verite:)

  2. ILUZIA
    06/03/2015

    si eu am avut parte de o experienta asemanatoare. Cand era de varsta lui Mark, al meu invatase perfect-banda Cei trei purcelusi. Si mi-a „citit-o” in fiecare seara vreo 2 ani , cu atentie si dand pagina exact acolo unde se termina textul. Si sa vezi intonatie! cand ajungea la pasajul „voi sufa si voi sufa casa iti voi darama” radica degetul si vocea sa-mi exemplifice urgia.
    Si acum, la 8 ani cand ma duc sa-l pup de noapte buna stau cu teama in suflet ca i-a putea veni ideea sa ma intrebe „vrei sa-ti citesc ceva?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 05/03/2015 de în Guest post şi etichetată , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.157 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,190 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Martie 2015
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: