Am aşteptat cu nerăbdare lansarea de la Satu Mare. Organizarea celor de la Casa de Cultură G.M. Zamfirescu a fost fără cusur. Despre pregătirea evenimentului auzisem de acum două luni, când fusese invitată Lorena Lupu cu spectacolul ei „Povestiri din Miserupia”. Ideea a fost extinsă la o triplă lansare de carte: „Dona Juana” de Lorena Lupu, „Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes” şi „Păpuşile” de Cristina Nemerovschi, şi cartea mea, „Zilele amanţilor”. „Nesfânta Treime”, cum ne-a denumit un amic, într-un comentariu pe Facebook, desigur, sub ochiul vigilent al lui Alexandru Voicescu, managerul editurii Herg Benet.

A fost un drum lung cu trenul, de 14 ore, însă a meritat fiecare minut. Am fost întâmpinate şi tratate ca nişte regine. Dealtfel, într-un articol apărut in ziarul satumareonline.ro  Florin Răchitan ne-a denumit „reginele literaturii româneşti”, titlu ce ne-a măgulit, dar cei de acolo chiar aşa ne-au făcut să ne simţim.

În primul rând că fără Vasile Andreica acest proiect nu s-ar fi îndeplinit. Apoi a fost inimoasa Maria-Magdalena Matei, organizatoarea serii, cea care s-a ocupat de toate detaliile şi care a făcut în cinstea noastră un tort. Au fost şi alţi oameni minunaţi care au făcut o seară de 13 februarie memorabilă. Un anti Valentine`s Day cu totul special. Seara a început cu specacolul Lorenei Lupu. Clubul District 15 era plin şi nerăbdător. Lorena a susţinut un one-woman show de forţă, care m-a tulburat peste măsură. După ce îi citisem cartea „Dona Juana”, care mi-a plăcut teribil, acum venise actriţa Lorena Lupu să mă răvăşească precum un taifun. De precizat că textul (care se găseşte în format digital pe elefant.ro), regia, scenografia, interpretarea îi aparţin Lorenei. Actriţa a invadat pur şi simplu spaţiul din club captând atenţia publicului prin jocul său cu tentă cameleonică, Lorena interpretează mai multe personaje! Povestea unei fete inocente care ajunge pe mâinile unei reţele de proxenetism. O interpretare de forţă, un show pe care merită să-l vedeţi. În plus, călătoria cu trenul alături de Lorena mi-a relevat un caracter frumos şi onest, un sentiment de echipă, aşa cum am mai trăit când lucram ca ziarist.

Au urmat prezentările cărţilor, fiecare dintre noi am citit fragmente, am stat de vorbă cu cei veniţi să ne cunoască. Publicul sătmărean este cald, avid de nou şi foarte receptiv la „noul val de literatură feminină”. Prietenii Otilia Ţigănaş, medic şi autor talentat, şi Cătălin Bădulescu, un vechi amic de pe vremea Antenei 1, au venit de la Arad şi Braşov, ca să fie alături de noi. Iată ce spun şi colegele mele de editură despre aventura din care am fost parte:

Cristina Nemerovschi: „A fost atât de frumos, cald și emoționant ce s-a întâmplat la Satu Mare, la District 15, că am și uitat pe loc de oboseala celor 14 ore petrecute pe drum. S-a simțit enorm că organizatorii au pus pasiune în tot ce au făcut, asta ni s-a transmis și nouă și, cred, și publicului. Lorena spunea cu vreo lună înainte de evenimentul de la Satu Mare, mai în glumă, mai în serios, că ar trebui să ne pregătim să seducem publicul de acolo – habar n-am dacă l-am sedus până la urmă, dar în mod cert cei prezenți acolo ne-au sedus pe noi, prin entuziasmul cu care ne-au întâmpinat.Cred că e tot mai multă nevoie de evenimente relaxate, simpatice, care să combine mai multe manifestări artistice, cum a fost și cel de pe 13 februarie – cititorii vor să-i cunoască pe autori, să stea la o bere cu ei. Cel puțin, asta reiese din prezența numeroasă și animată la acest gen de lansari de carte. Și vom mai face!”

Lorena Lupu: „Aparent, e un disconfort în a merge 14 ore pe tren, zi şi noapte, pe un tren jegos, cu baia înfundată, cu căldura turată la maximum. Dar disconfortul are o calitate incredibilă: stimulează uniunea şi solidaritatea umană. Pe tren am povestit despre familie, scriitori buni, scriitori proşti, fani şi hateri, pisici şi politică, ne-am împărţit apa, biscuiţii, alunele, şerveţele, la întors am uitat să cumpărăm şi am produs merinde de la un cuplu care cobora la Braşov şi toate acestea sunt minunate ingrediente pentru aventură. Satu Mare e un oraş al spaţiilor vaste şi al luminii. După cum ne-au spus localnicii, se uită la vreme pe televiziunea maghiară, pentru că clima vine din fosta Iugoslavia şi Ungaria, deci e blândă şi caldă. Nimeni nu trebuie să facă faţă unui flux forţat de locuitori ca în Bucureşti, de aceea casele sunt rare, şi spaţiile sunt ample, invadate de lumină. E un oraş pe care-l recomand drept terapie pentru boli nervoase. Iar organizatorii ne-au dat definitiv pe spate. Blânzi, buni, înţelegători cu micile erori situaţionale, dornici să ne ajute. Pe scurt, şi fără să fiu trădătoare de patrie: se vede că e unul dintre punctele apropiate de graniţă. Parcă nu există nici urmă din nevoia de a epata, obrăznicia şi răutatea gratuită specifice românilor neaoşi.”

Evenimentul „Vineri 13 ca la carte” a fost puternic mediatizat pe plan local. Aici puteţi vedea ştirea difuzată pe postul Nord Vest Tv, precum şi câteva momente (foto Anna Alcazar Rios)