Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

„Emigrarea te injectează si cu aventură dar și cu cocaina amintirilor”- Magdalena Manea şi aventura canadiană

unnamed (2)      Am cunoscut-o pe vremea când lucram în televiziune. Ea era un reporter bine cotat la „Evenimentul zilei”, se ocupa de anchete grele. Pe vremea aia, era o chestie de mare curaj pentru femeia gazetar. Ea fost printre primele jurnaliste de investigaţii de la noi. Drumurile noastre s-au despărţit, am auzit apoi că a plecat în Canada cu familia. A trecut cu fruntea sus printr-o ruptură, s-a cicatrizat şi acum îi este bine. Am rugat-o să-mi descrie cum vede ea viaţa de acolo prin ochii ei de româncă. Şi mi-a povestit. Dacă o fi pierdut ceva prin Canada Magdalena Manea, sigur acela nu e condeiul. Cum e cu adaptarea? Te ajută cu ceva că ai fost atâta vreme ziarist de investigaţii? Sau celulele se restructurează? Dar de Sărbători cum e? 

Mă miram de ce nu luam slujba: păi nici executivii nu umblau eleganți ca mine

unnamed (3)„Cândva, cu mulți ani în urmă, am visat că m-am născut în România și c-am băut tuș de tipografie în loc de apă de la robinet. Așa am crescut direct jurnalist, pentru că eu jurnalismde-adevăratelea  n-am studiat nicăieri. De aproape două decenii stabilită în Canada, da, am încercat marea cu degetul și am ținut vreme de trei ani, împreună cu o echipă întreagă, o gazetă românească. După care am adormit la loc,  în rutina caldă și confortabilă și m-am trezit deunăzi într-un atac de panică: doamne, mi-au trecut atâția ani de nescris cuvintele din minte.

Corina, sunt de atâta vreme plecată din România încât eu nu mai cred c-am trăit vreodată, pe bune, acolo. Ciudat, sunt româncă, fără a mai avea însă, fizic, vreo celulă românească în alcătuirea mea.

În colțul străzii liniștite unde locuiesc, în Toronto, o casă are un gard firav, alb, care mie-mi aminteste de o stradă din Sulina, de pe vremea când mergeam la plajă cu ai mei, în copilăria foarte mică. Am un tablou unde același gard, alb și rar, parcă-mi azvârle nisip în ochi, printre uluci. Security blanket, probabil.

Am ales instinctiv locul unde să stau, să semene cu acasă.  Arțarii bătrâni de pe stradă juri că-s ai Cotroceniului. Drumul spre Blue Mountain, stațiunea noastră de iarnă, are porțiuni cu serpentine care amintesc de DN1 pe la Comarnic, iar altele juri că-s șoseaua București- Buzău. Până și frânghia de rufe din curte, întinsă cu ani buni în urmă de o vrednică italiancă, face bucla oboselii frânghiei din curtea bunicilor de la Ianca (Brăila). Câteva blocuri de patru etaje, undeva în nordul orașului,  juri că-s oricare blocuri de patru etaje, din orice oraș din țară. Au balcoanele închise și-s gri, adică.unnamed

Avionul cu care patrulez eu, în solitudinea fără de ceas, pe deasupra României n-are niciodată nevoie de combustibil. Am să-ți spun un secret : acolo, deasupra ta și a voastră, e o aglomerație de de-alde ca mine, cum nu-ți închipui! Imaginează-ți roiuri de țânțari, stoluri de grauri, ceața însăși, toate laolaltă, atât de mulți patrulăm pe cerul vostru, zi și noapte.  E o armată de îngeri care țin portierele țării, cam așa ne asumăm noi că facem fără careva să ne-o ceară. Cred că roiul grijii românești de deasupra voastră e forma noastră, tăcută, de a ne plati fuga de familii și răsplăti divorțul pe care ni l-am asumat. Nu cred că-s mulți care să mă contrazică în cele ce spun aici. Ducem păcatul, să n-o dăm cotită.

Da, emigrarea te injectează si cu aventură dar și cu cocaina amintirilor. Nu scapi. Și trăiești într-o semi-trezie, între lumi, an după an.

De aici, planeta e foarte, foarte aproape

Multe m-au speriat în Canada, în primii ani. Imaginează-ți, doar vrăbiile, oamenii și copacii aveau proporțiile știute. Restul, nimic nu semăna. Cerul era de două ori mai sus, distanțele de zece ori mai mari, socializarea de o mie de ori mai dificilă, aproape că trăiam într-un acvariu ancorat de linia de tramvai Casă-Serviciu-Cumpărături și retur. M-a intimidat atâta limbă engleză, în jur, nu făceam diferența între accente, mai exact eu abia vorbeam.  Materialele, textura lor, toate erau necunoscute (globalizarea nu inundase toate țările, încă). Clanța ușii era ciudată. Îmbrăcămintea urâtă, haine cu nasturi ca de plapumă, moda, în sine, urâtă cu crengi. Cu chiu cu vai am găsit niște boutique-uri de unde mi-am luat straie europene scumpe, cu care mergeam la interviuri pentru joburi  de începători. Și mă miram de ce nu luam slujba: păi nici executivii nu umblau eleganți ca mine.

Multe am învățat, însă: am învățat să mă disciplinez, la propriu. Să-mi pun dinainte obiectivele și să fac pașii mici ca să le ating (știu, sună corporatist dar e pe bune). Să nu iau decizii la impuls. Să nu țin parte țărmului, în lupta lui cu valul. Am invățat că dacă mănânc mult, mă îngraș imediat.

unnamed (1)Jurnalismul canadian este atât de complex și de copleșit de bun simț. Spun complex pentru că, de aici, planeta e foarte, foarte aproape.  Canada trimite efective și bani mulți, în multe locuri din lume, implicit tonul relatărilor este de o blândă fermitate. Da, cred că asta e definiția presei de aici: este de o constantă, persuasivă, blândă fermitate. E imvariabil, imbatabil, documentată.

Mi-e dor de diminețile, amiezile, apusurile gândite și vorbite cu duh, cu alți jurnaliști, călare pe-o fereastră de la etajul doi al Casei Presei, cu o sticlă de cola și un pachet de țigări, alături. De acolo vedeam în zare Bucureștiul, acolo se țeseau raționamentele ce se transformau în campanii de presă. Făceam ce ne dicta conștiința, de acolo din coșul pieptului.  

Iar când vin sărbătorile, oricare ar fi ele, numai ce sucesc butonul sufletului pe românește în vorbă, cuget și priviri de nici ăia la birou nu mă mai înțeleg. Atunci, din avionul meu, ating solul României. Tu n-ai de unde să știi, dar eu sunt acolo, mai intens decât cu corpul fizic. Stațiile de radio românești (europafm, magicfm) pot să confirme cum sar acele audiențelor externe de sărbători .”

De curând, Magdalena are un blog şi o puteţi citi aici.

 

Anunțuri

4 comentarii la “„Emigrarea te injectează si cu aventură dar și cu cocaina amintirilor”- Magdalena Manea şi aventura canadiană

  1. Magdalena Manea
    02/01/2015

    Nu știu cine-i această Magda, încă. Așa, cu fiecare an ce trece, mai aflu câte ceva despre ea. Nu știu nici măcar ce știe, cât știe și mai ales cât anume i s-au condensat nopțile de gânduri lipite de tavan în întuneric. Aia-s eu, zice lumea. iar eu țin o brichetă într-o mână și-un furtun de la benzinărie în cealaltă. În fiecare dimineață mă joc cu scăpăriciul în buzunarul gecii, în fiecare zi întârzii explozia care va fi însăși definirea mea. Astăzi, încă nu știu unde voi fi mâine.

  2. Magdalena Manea
    02/01/2015

    Am și varianta soft: sar coarda pe frânghia întinsă între ideal și realitate, coarda e pân la cer și totuși nu cad. Cum sună acum? Auzi, mi-a părut și mie cam tare dar tocmai ce văzusem un film cu scena cu pricina. Cine-a zis că mediul n-are impact? Iaca, are 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 02/01/2015 de în Discuţii de suflet şi etichetată , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,299 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Ianuarie 2015
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: