Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Tura vânzătoarei de carduri de călătorie

roulettes marchands a grand baie

   

       Bine că a venit căldura odată, că iarna, când veneam la 6 dimineaţa pe gerul ăla, era cuşca asta ca un frigider. Stăteam numai cu cojocul pe mine până se dezmorţea reşoul. Ne tratează ăştia ca pe animale. Vindeam bilete cu mănuşile pe mână, până şi aparatul de încărcat călătorii se înţepenea. Că m-a prins viscolul odată la serviciu şi a intrat la mine Gicu, care vinde la chioşcul cu ziare de alături. Ne ştim de vreo doi ani. Că nu mai avea loc înăuntru, îşi băgase toate revistele că i le lua vântul. Şi a fost tare plăcut, că şuiera rău pe afară de ziceam că ne ia cu totul pe sus. Dar aşa, când e un bărbat, parcă e altă treabă. Am stat înghesuiţi la mine şi i-am dat nişte cafea din termos, iar el a venit cu lichior. A apucat să-l ia repede, că nici uşa la chioşc nu se mai închidea. Şi mi-a povestit că are probleme cu nevastă-sa, că nu e mulţumită în pat. Îi tot zice că o are mică. Sunt căsătoriţi de juma’ de an. Şi nu ştie ce să mai facă, că o iubeşte. Şi după ce am băut mai mult de juma’ de sticlă de lichior, că încă vâjâia afară şi era frig, iar curentul se luase, mi-a luat mâna să îl pipăi să îmi dau eu cu părerea. „Tanţo, în tine am încredere, tu eşti ca o soră”. „Păi, Gicule, fraţii nu fac aşa”. „Ca o soră medicală, Tanţo, nu fii proastă”. L-am pipăit eu uşor, că am zis să nu mă creadă vreo tâmpită, dar nici prea tare, ca să nu zică că-s vreo curviştină. Ca să zic drept, am simţit ceva în palmă, aşa, cât un cârnăcior din-ăla de bere. Poate un pic mai mare, nu mi-am dat seama, pentru că avea şi pantaloni din-ăia căptuşiţi cu pâslă. Da’ mi-a fost ruşine să-i zic când m-a întrebat el: „Ee?”. Am tăcut un pic şi i-am zis că o are cum trebuie. „Şi cum trebuie?”. „Păi nici prea mare, nici prea mică” i-am zis, că ce dracu’ să-i fi spus ? „Tanţo, tu zici aşa de farafastâc, să nu mă supăr eu”. Taci, că nu e prost Gicu, s-a prins. „Gicule, la bărbat nu trebuie să fie foarte mare, ci sprinţară.” „Cum sprinţară, bre? Da’ ce, e vie?”. „Aşa, să fie jucăuşă”. Şi atunci, nebunu’ de Gicu începe să se descheie la pantaloni. Am ţipat la el: „Ce faci, mă, sunt femeie măritată!” „Ce are face, şi eu sunt însurat. Vreau să te uiţi la ea, să-i vorbeşti niţel, să îi spui că nevastă-mea e o proastă şi să o iei un pic în braţe ca să-i crească respectul”. „Ce să-i crească, mă?” „Respectul, bre. Că aşa mi-a zis ăla de la BGS de stă în faţa farmaciei, are o prietenă terapeută, şi am fost la ea o dată gratis. Că cică nu e respectată ca lumea şi se sfioşeşte”. M-am pus pe un râs de m-am înecat. „Bre, Gicu, tu vrei să zici că ai o pulă ruşinoasă?”. Atunci Gicu s-a supărat şi s-a încheiat la loc la pantaloni. Şi atunci a sunat la telefon bărbată-miu că ce fac de nu mai vin acasă. Când m-am uitat pe gemuleţ, am văzut că nu mai era viscol şi că ningea uşor. I-am făcut vânt lui Gicu să iasă, am închis cuşca şi am plecat. De atunci, Gicu zice la toţi că sunt soră-sa de suflet. Decât ieri l-am văzut cum o mozolea pe aia de vinde la taraba cu ciorapi. Şi l-am întrebat cum mai e cu respectul. Şi mi-a zis că acu’ nu mai ştie ce să facă, că s-a umplut de respect.

De-aia e mai bine vara, că nu vin toţi nebunii peste tine în chioşc. Dar la prânz se face cald rău. Zici că sunt în incubator, trebuie să stau cu uşa deschisă, dar degeaba. Şi acum o săptămână, tot aşa, era cald şi a început să mă doară burta, mâncasem nişte fructe pe stomacul gol. Şi a băgat capul pe uşă Nelu, controlorul, aşa m-am bucurat, dar l-a scos imediat „Pfffui, ce miroase a băşini aici la tine, Tanţo…”. Mi-a crăpat obrazul de ruşine.

Măcar bine că merge treaba. Vine lumea şi ia carduri că altfel nu merge. Că îmi povestea şi Nelu că nu iartă pe nimeni daca-l prinde fără bilet. Că si eu, aici, nu pot da abonamente fără buletin şi fără carnet de elev. Se roagă de mine unii şi alţii, că să le dau aşa, că au uitat acasă, că au schimbat poşeta. Ba unii au vrut să-mi dea bani în plus, dar eu n-am vrut. Dacă era un infractor şi îşi făcea abonament? Eu eram trasă la răspundere. E bine să stau pe curul meu să îmi văd de treabă, că şi aşa sunt restructurări. Şi ce fac daca rămân fără serviciu? Al meu, ca şofer de taxi, câştigă prost, şi e mai tot timpul plecat, n-am nicio bază în el.

Ia, că mai e un sfert de oră şi vine Vera să preia tura. Îmi spune mie sufletul că asta i-a dat respectul pulii lui Gicu. Că am găsit într-o dimineaţă o cârpă murdară sub scaun. Iar ea trebuie să se mărite acum, dar o mănâncă rău. S-a culcat şi cu şefu’ ca să o dea la chioşcul ăsta, să fie departe de casă, să nu o verifice iubitul, aşa a zis. Acu’, aşa am auzit, nu ştiu dacă o fi adevărat. Că unii zic că şi cu Nelu, controlorul, care are o naşă la TESA. Mă şi mir când o mai avea timp să încarce călătorii pe card la oameni. Acum e în vorbe cu unu’ de la metrou, vrea să meargă să vândă acolo cartele. Ehee, acolo e boierie, dar cam curent şi prea vede toată lumea ce faci, ca în vitrină.

sursa foto www.painters-online.co.uk

Anunțuri

4 comentarii la “Tura vânzătoarei de carduri de călătorie

  1. peapetulburi
    31/05/2014

    Gicu, Gică…nume predestinate de vânzători de ziare şi aflaţi în faţa unor mari enigme personale :)) am râs destul de mult, îi dorim celei ce vrea mutarea la metrou să aibă parte de cât mai mulţi vizitatori pe „magistrală” 😀

    • iulicika
      31/05/2014

      e un intreg univers aici, nu joaca 😀

      • peapetulburi
        31/05/2014

        Meh, pe cât de plictisitori sunt cei care călătoresc cu metroul, ratb-ul…pe atât de interesante ar trebui să fie vieţile celor care lucrează aici :))

  2. iulicika
    31/05/2014

    n-as baga mana in foc ca sunt plictisitoare si vietile pasagerilor :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 31/05/2014 de în Transferuri de personalitate şi etichetată , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,575 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Mai 2014
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: