Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Călătoarea în autobuzul aglomerat

IMG_5757

„Bus stop Rome” by Vern Schwartz

              Pe ăştia de la RATB i-aş pune să care ei autobuzele în spate, să-i fut în gură de nesimţiţi. Stau ca proasta de un sfert de oră în staţie şi nu a venit nimic. Păi e posibil aşa ceva când ai abonament plătit? Dar ia să vină hienele alea de controlori şi să te prindă fără bilet. Te jecmănesc la drumul mare. Că odată m-a prins şi pe mine, am urcat pentru două staţii şi am zis că ce să mai consum o călătorie pentru căcaţii ăştia. Şi aşa era un autobuz împuţit, urcase un boschetar şi umpluse de duhoare maşina. Şi nici bine n-am urcat, tocmai îmi aranjam fusta că mi se ridicase pe scară, şi vine unul la mine zâmbind. Eu am crezut că mă cunoaşte şi nu îmi amintesc eu, că mi se întâmplă. Vin mulţi la magazin la mine să cumpere, ce să-i ţin eu minte…Şi, când văd că se apropie, zâmbesc frumos, iar el, dobitocul, îmi bagă sub nas un ecuson şi îmi cere cardul de călătorie. Sigur că-l aveam, i-l dau, „E gol” zice controlorul. „E gol?” fac eu pe mirata. „Da, e gol” răspunde hiena. Parcă eram într-un film cu proşti. I-am zis că tocmai ce urcasem, el nimic, că să i-arăt buletinul. Păi cum să i-l arăt? Să vadă anul naşterii şi adresa? Dacă mă pomenesc cu el la uşa mea? M-am scremut să plâng, m-am sclifosit prin autobuz, hiena nimic. Că să coborâm. Şi mă grăbeam că mă aşteptau Mimi şi Titi la terasă în Cişmigiu. Am coborât şi nu m-a lăsat până nu am plătit. Erau banii de oraş, m-a lăsat în curu’ gol, dobitocul dracului. Când am ajuns la terasă, le-am zis că mi-a furat portofelul şi mi-au plătit ei cafeaua şi berea.

Hai că vine autobuzul. Mamăă, ce aglomerat e…cum dracu’ mă urc? Mai bine insistam eu la taxi, dar n-aveau maşini în cartier. Cică n-are lumea bani, dar merg toţi cu taxiul. Şi am zis că oricum e devreme şi ajung înaintea lui Titi. Acum am abonament, nu mă mai prind hienele. Hai că am reuşit să găsesc loc lângă bara asta. Pfff, ce căldură e…N-ar deschide împuţiţii ăştia un geam. Şi moşul ăsta ce dracu’ se uită la mine aşa? Tataie, cu uitatul rămâi matale! Şi lu’ asta de lângă mine îi pute gura şi mai şi cască, împuţita. Cine dracu’ se împinge aşa în spatele meu? În faţă e liber şi toţi stau ciorchine la mijloc. Când or învăţa românii să circule şi ei ca oamenii în autobuz? Aoleo, mă pipăie unu’ pe fund. Ce faci, mă, libidinosule? Nu ţi-e ruşine? Ti-a venit a futai în autobuz?  Labagiu’ dracului…ia mâna de pe mine că îţi fut o poşetă între ochi, de nu te vezi, ţăranu’ dracului! Vă cântă greierii în tălpi şi circulaţi cu autobuzul.

Aşa, l-am pus la punct. Un ochelarist cu faţă de şoarece, dacă îl vezi pe stradă, zici că e om serios. Aaa, ce? Aveam un gândac pe fustă? De unde gândaci, dom’le în autobuz? Suntem în pădure? Ia nu mă aburi. Bine că a coborât, şoarecele naibii. Mă făcea el pe mine din vorbe. Auzi, un gândac.

Hai că mai sunt trei staţii şi cobor. Şi puştiul ăsta pute a transpiraţie de mi-a căzut părul din nas. Şi mai stă şi cu mâna întinsă pe sus. Toţi nespălaţii merg cu autobuzul. Eu aş face autobuze separate pentru ăştia care put. Să fie controlori care să-i miroasă înainte să urce şi să zică „Tu acolo, tu dincolo”. Că nu se mai poate aşa, fac icter. Şi baba asta îşi tot freacă sacoşa de picioarele mele, poate îmi rupe ciorapii. Mamaie, ţine sacoşa naibii în altă parte.

Hai că am ajuns. Sunt un car de nervi. Dar unde o fi Titi, că am întârziat doar 20 de minute. Doar nu-i nebun să fi plecat. Că doar nu e sfertul ăla academic? Deci am întârziat 5 minute. Nu e nicăieri. Ia să-l sun. „Alo, am ajuns. Cum unde? La Dristor la shaorma. Cum unde, dragă? La Dristor, ţi-am zis. Cuum? În Centrul Vechi? Păi, dacă e acolo de ce îi zice Dristor, să ameţească oamenii de cap? Da, n-am auzit eu bine înseamnă. Şi nu poţi să vii încoace? Tot shaorma aia e. Aa, ai rezervat la pizzeria de lângă. Bine.” Hai că iau metroul, că măcar acolo e curent şi se duc mirosurile. Şi poate îi fentez şi trec pe sub bară.

sursa foto http://vernschwarz.blogspot.ro/

Anunțuri

8 comentarii la “Călătoarea în autobuzul aglomerat

  1. peapetulburi
    24/05/2014

    Mă-sa mare. Citisem un articol acum ceva timp cu un tip care se angajase pentru puţin timp ca şi controlor ratb. Din articolul respectiv reieşea că babuinii ăştia de controlori nu prea au ce să îţi facă dacă te împotriveşti în te legitima şi că niciodată n-au chemat poliţia. Practic, o încearcă şi ei…dacă merge, bine, dacă nu, mai e destulă lume de „ars” în autobuz (de apreciat faptul că ţiganilor n-o să le zică niciodată nimic).

    Şi eu am momente în care nu validez cardul pentru una-două staţii. Sunt nişte servicii de rahat pentru care chiar nu îţi vine să plăteşti…

    • iulicika
      24/05/2014

      Sper ca macar ai zambit cand ai citit 😀

      • peapetulburi
        24/05/2014

        Anul ăsta am fost prins drept călător cu ratb-ul mai mult decât toţi anii anteriori la un loc…mulţumim zeilor că în Dr. Taberei există metrou. Deci, simţind şi parcă retrăind anumite senzaţii, miresme primăvăratice, tocuri ce mi se înfig în picior de la doamne sărite de prima tinereţe şi suta de kg etc în timp ce citeam, mi-a fost greu să nu plâng cu jumătate de faţă.

        A fi bucureştean chiar implică riscuri !

      • iulicika
        24/05/2014

        O adevarata aventura

      • peapetulburi
        24/05/2014

        …care se sfârşeşte mereu cu banii luaţi. Fie că-i vorba de controlorul care şi-a făcut scop din a te face să scoţi toţi banii pe care-i ai, fie că-i vorba de un negru cetăţean onest cu spirit de aventurier ce tocmai ţi-a căutat în buzunare. 😀

      • iulicika
        24/05/2014

        Asa e. Dar si civilizatia unor calatori lasa de dorit.

      • peapetulburi
        24/05/2014

        Ah, mulţumesc că mi-ai reamintit că mai aveam de făcut măcar o parte la „Tipuri de călători”, uitasem total.

        Şi da, civilizaţia e o virtute ce lipseşte total călătorilor din ratb. Rămâne o enigmă cum la metrou sunt ceva mai educaţi…o intra ceva bun-simţ în cei 0.70 bani pe care-i dai în plus la metrou pe călătorie.

  2. iulicika
    24/05/2014

    modul de acces, paza de la metrou probabil ca limiteaza si accesul categoriilor sociale. acolo nu vei vedea boschetari, vanzatori ambulanti, cersetori. deocamdata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 24/05/2014 de în Transferuri de personalitate şi etichetată , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,299 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Mai 2014
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: