roma-flowers

       Bre, nu mai are lumea bani. Prost a mers azi. Păi altădată de Sfinţii Costică şi Lenuţa, pupa-le-aş lor tălpile, abia aveam timp să merg să mă piş, colea, în piaţă. Abia ajungea florile, alea proaspete, aduse decuseară. Că mai trebuia să-l trimit pe Rică să mai aducă marfă. Le stropeam cu apă rece pe alea de două zile, le mai tăiam din cozi şi se burzuluia florile, de ziceai că atunci a fost tăiate din grădină. Grădină, vorba vine. Cine mai are grijă acu’ de grădină? Că m-a întrebat odată şi-o ziaristă, a venit să filmeze în piaţă, că cum merge vânzarea la flori? Păi cum să meargă, ca o pulă merge. Şi ea a zis că să spun altfel că nu poate da aşa la televizor. Am zis că merge ca dracu’. Că doar ce mai cumpără lumea pentru o profesoară un doctor, o avocată, la o zi, înmormântare, o vizită, acolo. Iar mai mult cumpără femeile flori. Acu’ şi bărbaţii ce să facă, că femeile e mai multe decât ei. Le merge bine la ăia de vinde flori pentru morţi. Ăsta de lîngă mine împleteşte la coroane de zici că tricotează.

M-a întrebat ziarista dacă am clienti fidei, credea că nu ştiu ce-i aia. Ăia de vine pe la mine de ani. E unu’ tânăr, de aproape un an, în fiecare lună, în aceeaşi zi ia un buchet de trandafiri roşii, 11 fire. Pare cam tont băiatul, nu prea vorbeşte, mi-a zis el, după ce l-am tras de gâlci, că le lasă la uşa unei fete care o iubeşte. Dar aia nu ştie cine i le trimite. A fost şi azi să cumpere, că o cheamă Elena. Şi i-am zis „Bre, băiete, când ai de gând să-i spui?”. El a ridicat aşa din umeri, cum face mereu, cre’ că are un tic, şi s-a uitat la mine cu un ochi, că ălălalt îi fuge, şi a zis moale că când o veni timpul. Că el aude mereu o voce şi aia îi spune ce să facă. Ptiu, Doamne, apără şi păzeşte!

A mai venit unul care m-a întrebat ce flori să ia pentru o cucoană de 60 de ani, că e tot Elena. Păi, zic, depinde. Ei, când bag cu „depinde”, se cam cacă toţi pe ei, că crede că sunt priceputa-priceputelor, să lipesc floarea pe om. Dar ăsta mă ia de sus şi zice „De ce depinde, fă?”. „Păi depinde dacă femeia e mamă, soră, bunică”. Ăsta avea vreo 30 de ani, n-am zis şi iubită. Da’ poţi să te caci în gusturile omului? Că mai venea la mine să ia flori şi Israela, baba aia de 70 de ani măritată cu ăla de zici că e fii-su. Să mor io, ea arăta ca moartea în vacanţă. Dar sulemenită baba şi inzorzonată, ca la bal. Ei, şi ăsta se uită la mine de sus şi zice, „Dă repede ce ai că nu sunt pentru mine. M-a trimis şeful să i le iau lu’ mă-sa să i le duc, că el n-are timp”. I-am dat nişte bujori frumoşi şi mi-a lăsat şi bacşiş. Era grăbit că parcase maşina de-a-n pulea pe trotoar.

La prânz unu’ cu una, făcea pe-a ruşinaţii. El a luat un buchet de trandafiri şi i l-a dat ei, iar ea a râs ca o gâscă beată. Precis că a futut-o după asta, că părea mai curvar. Şi îmi mirosea mie că era şi însurat. I-a făcut şi ei o bucurie de ziua ei, săraca.

Dar a trecut un pulifrici după amiază, ăla mi-a fost drag de el. Că n-avea bani destui să ia la o colegă de clasă flori. I-am dat nişte nuferi şi i-am luat mai puţin, să o scoată şi el pe fată la un suc. Şi mai este domnul Ionescu, care vine de când sunt eu aici la piaţă şi îi ia nevesti-sii flori în fiecare zi după cumpărături. Ia de cât îi rămâne.

Ăia bogaţi se duce la florării scumpe, nu vine ei la mine să ia. Acum comandă de acasă pe internet. Dar îşi ia ţeapă, că floarea se dă din mână, asta e schema vrăjelii.

Ia să închid şi eu că s-a lăsat întunericul. Cum o fi petrecut nebuna aia care a venit dimineaţă să cumpere 10 buchete ca să zică la serviciu că le-a primit de la bărbaţi care o iubeşte?

Nu mai cumpără lumea flori ca altădată, se duce dracului coşmelia.

sursa foto http://www.bettyloubarry.com/