Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Petronela Rotar: „Scrisul îmi este necesar vieţuirii tot aşa cum îmi e necesar să respir, să mănînc sau să dorm”

 

10267777_320326361449557_8408113687022380532_n

Photo credit Adriana Becichi

        Eu am scris mai demult ce mişto e editura Herg Benet şi când am scris de cartea lui Ştefan Caraman şi de piaţa cărţii. Promoveaza scriitorii tineri şi ăsta e lucru mare în zilele noastre. Numele lui Adrian Teleşpan, autorul romanului „Cimitirul”, spune tot. Iar acum adaug că are cele mai mişto scriitoare. Dacă ar fi să o menţionez doar pe Petronela Rotar. Care şi-a lansat de curând cartea „O să mă ştii de undeva”, la Braşov, Timişoara şi Bucureşti. Eu o ştiam de pe blogul ei şi, ca orice fost ziarist, de la tv, unde transmite pe post de corespondent, un jurnalist din specia rară, al naibii de devotat meseriei.

Ei bine, la lansarea cărţii ei nu am putut să ajung. Dar adevărul e că nu voiam să o împart cu nimeni. Ştiţi cum e la lansările astea, lume multă, vorbe mari, emoţii, oboseală. Am vrut să stau doar eu de vorbă cu Petronela, să o întreb tihnit ce vreau, aşa ca la cafea. Sigur că a fost o cafea virtuală spre miezul nopţii, fiecare dintre noi împărţită între scris, somn şi treburile casei. Şi sigur că, după ce mi-a răspuns la întrebări, mi-au venit în cap alte întrebări. Însă ea va mai scrie, slavă Domnului, deci voi mai avea ocazii să o iau la întrebări.

10299070_10203831851545040_643920971797139883_n

Am stat noi aşa de vorbă şi bine a fost. Mi-a zis ea de Petronela mama, de Petronela scriitorul şi de Petronela ziaristul. Un singur lucru nu am întrebat să o cunosc eu cu totul, dar cred că cel mai bine o veţi şti din carte. O culegere de poveşti-poeme tulburătoare, „poveme”, cum le-a denumit Iulian Tănase.

Pe Petronela Rotar o cunosc din scris. Cine şi cum e Petronela Rotar când nu scrie?

Păi Petronela e aşa cum scrie şi scrie despre cum e şi ce face şi simte, aşa că mare diferenţă nu prea e. Cine mai e cînd nu scrie? E jurnalist, aleargă pe teren şi scrie cu greu şi lehamite ştiri, e mamă, dar despre asta a scris o tonă, e gospodină şi pînă şi despre asta a scris, face sport, şi da, aţi ghicit, a scris şi despre asta, deci nu e aproape nimic din ce nu a scris. Cum e? Uneori tristă, cel mai adesea entuziasmată şi plină de energie, cel puţin în ultima vreme, tăioasă şi caustică, brutală, sinceră.

De unde „nervii” ăştia în scris? Ca să aducem în discuţie şi blogul. Dincolo de terapie, într-o etapă în care astfel era scrisul pentru tine, ce reprezintă el azi, după ce ai închis nervii într- o carte?

Nerv, în accepţiunea mea, aşa cum am înglobat în titlul blogului meu nu este nervul înţeles ca stare de iritare, ci nervul ca textură, ca atitudine, ca parte anatomică, dacă vrei, căci nervul, sistemul nervos este esenţial vieţii, tot aşa cum nervul scriitoricesc este esenţial unui text bun. Să ai nerv nu înseamnă să umbli supărat pe lume ci să ai sînge în instalaţia lirică, poftim. De unde? Trebuie că m-am născut cu ei. Scrisul meu este şi va fi terapie întotdeauna, pentru că eu scriu ca să eliberez şi să mă eliberez. Vor fi multe cărţi unde îmi voi elibera nervul liric (căci eu nu consider că i-am închis), căci scrisul îmi este necesar vieţuirii tot aşa cum îmi e necesar să respir, să mănînc sau să dorm.

1276190_326239657524894_7268125505477995107_o

Photo credit Narcis Pop

Eu, una, când eram copil şi auzeam vorbindu-se de scriitori, îmi imaginam nişte bărbaţi cu bărbi grizonate. Mereu mi s-a părut că în lumea scriiturii nu prea au loc femeile. Au răzbit câteva frumoase şi inteligente, o Cella Serghi, o Nina Cassian, o Blandiana. În vremurile de azi scriitorii au un job, vin acasă, stau cu familiile, scriu. Cum te simţi in lumea asta ? Şi cum te privesc acum ceilalţi din jurul tău?

Prejudecata asta cu scriitorul care e musai să fie bărbat îmi e şi mie cunoscută, însă eu cred că femeile pot fi la fel de bine scriitorese şi slavă Domnului există destule exemple în literatura contemporană universală şi nu numai în cea contemporană, ci chiar şi în secolele trecute. Nu mă simt altfel decît m-am simţit şi cînd scriam pentru mine doar, fără să arăt nimănui, deşi percepţia celorlaţi despre mine s-a schimbat în mod vizibil. Pentru un om care era recunoscut pentru calitatea sau defectul, dacă vrei, de a apărea la teve, e ciudat acum să dau peste tot de oameni care mă citesc şi admiră, e încă năucitor şi nu m-am obişnuit cu senzaţia, mi-e încă indigestă.

10176042_323479304467596_3471378669387155158_n

Photo credit Petronela Rotar

Eşti ziarist, te-a ajutat acest lucru ?

Ba aş spune că m-a încurcat. Percepţia asupra femeilor ziariste, neurîte şi care mai şi apar la televizor e distorsionată şi în niciun caz favorabilă, pozitivă. Oamenii au nevoie să aplice tipare ca să poată funcţiona, aşa că am fost mereu privită drept altceva decît eram iar asta o simt şi azi cînd majoritatea celor care mă ştiu drept ziaristă sunt stupefiaţi sau surprinşi plăcut – a fi surprins înseamnă să nu te fi aşteptat, deci să fi crezut mai degrabă contrariul- de faptul că scriu şi că scrisul meu le place, îi prinde, că nu sunt aşa cum credeau ei că sunt. Altfel, sigur că scrisul zilnic, fie el şi jurnalistic, experienţele diverse şi cunoştinţele care vin practicînd meseria de ziarist m-au ajutat, indiscutabil.

Ce „nervi” ne mai aşteaptă şi cam cât îţi doreşti să scrii?

10290613_326239724191554_6892174986609131228_n

Photo credit Narcis Pop

Mi-e foarte greu să spun ce vă aşteaptă sau mă aşteaptă. Cu siguranţă două cărţi pe care le am deja în lucru, un volum de proză scurtă şi un roman, asta aşa, ca să acopăr repede toate genurile literare importante, dar eu văd asta doar ca pe un început, căci de scris voi scrie mereu, sper că tot mai bine, iar ăsta e doar startul unui drum pe care sper să rămîn cît mai multă vreme, definitiv, dacă e posibil. Practic, cam asta e tot ce îmi doresc să fac şi nimic altceva în plus, am planuri mari să mă retrag şi să scriu şi citesc pentru tot restul vieţii mele, dacă mi-o ieşi. Dacă nu, voi scrie cînd voi putea şi tot nu va fi puţin lucru!

Anunțuri

5 comentarii la “Petronela Rotar: „Scrisul îmi este necesar vieţuirii tot aşa cum îmi e necesar să respir, să mănînc sau să dorm”

  1. Loredana Milu
    14/05/2014

    Frumos, și omul și articolul. Îmi place Petronela Rotaru și îmi doresc cartea ei. Sper s-o cuprind cu mâinile și sufletul curând. Mulțumim pentru articol și felicitări amândurora. 🙂

    • iulicika
      14/05/2014

      Pe Petronela o gasesti pe facebook sau pe blogul ei. Multumesc pt cuvintele frumoase 🙂

      • Loredana Milu
        14/05/2014

        Da, știu. O urmăresc de ceva timp. 🙂
        Cu drag și sinceritate.

  2. iulicika
    14/05/2014

    esti oricand binevenita, Loredana

  3. Pingback: “Totul e o mare geometrie pe lumea asta, e bine să-ţi ştii locul”- de vorbă cu Lav, ziarista devenită cântăreaţă | Iulicika's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 14/05/2014 de în Discuţii de suflet şi etichetată , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.157 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,190 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Mai 2014
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: