Cu Alexandru Petria am tot vrut să vorbesc de ceva vreme. Dar nu am apucat. Îi tot urmăream activitatea, căci e foarte vocal pe Facebook, instrumentul prin care comunică tot mai mulţi scriitori, poeţi, pictori pentru a-şi promova creaţiile. Cred că exista un hint prin care se recunosc gazetarii între ei. Căci Alexandru Petria nu a fost dintotdeauna scriitor. A lucrat ca redactor şi reporter de investigaţii la Cotidianul, Zig Zag, Monitorul de Someş. S-a lansat ca poet cu volumul Neguțătorul de arome (1991). Au urmat  trei volume de proză, dupa care a revenit la poezie. Pentru că de virusul gazetăriei nu se poate scăpa, şi-a fondat propria publicaţie  Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla.

Alexandru Petria în faţa unei case idilice, Alexandru Petria în grădină fotografiind florile, melcii şi şopârlele, Alexandru Petria în balansoar scriind un nou poem. Ar părea tabloul perfect al scriitorului clasic. Doar că Petria nu e deloc un clasic. Ziarist, publicist, poet, prozator. Si unul deloc comercial sau uşor de digerat. I-a facut pe mulţi să roşească şi să strige „vai!” când i-au citit, de exemplu, romanul „Zilele mele cu Renata”. A fost greu să răzbaţi într-o lume de pudibonzi ipocriţi, Alexandru Petria?

Nu știu cât e casa de idilică, însă am mândria că am construit-o cu mâinile mele. Da, eu am clădit-o, am dat la lopată, treburi din astea ce te fac să asuzi. Cu răzbătutul, ei, iar nu știu cum s-o scot, ca să fiu cât mai exact. Pur și simplu nu i-am luat în seamă pe cei care au vociferat din pudibonderie sau ipocrizie pe marginea microromanului. Nu mi-am propus să-i schimb, nici nu ai cum, așa că strategia optimă e ignorarea. Apoi, nu mi-am stabilit ca scop în viață să acced la funcții culturale ca să trebuiască să răzbat prin intermediul literaturii. Le mulțumesc celor cărora le cade bine literatura mea, restul să fie sănătoși și cât mai departe. Am drumul meu, știu ce vreau, asta ca să vedeți că azi sunt și extrem de modest.

Am trimis textul romanului Zilelor mele cu Renata” prin mail la editura Tritonic și a fost publicat. Nu știam pe nimeni acolo, contractul de editare l-am semnat prin poștă, iar pe editori i-am cunoscut la lansarea cărții, la Bookfest.

Proza este autobiografică? Momentele marcante par să fie copiăria şi femeile. Ce reprezintă acestea pentru Alexandru Petria?

Este și nu e autobiografică. Copilăria e ceva pe care cred că o păstrez în suflet. Desigur, acei ani m-au influențat covârșitor. În special dragostea bunicilor până la intrarea la școală, cât am fost crescut de ei. Femeile sunt o chestiune delicată. Le iubesc, desigur, doar nu-s poponaut. Dar nici n-am performanțe ori veleități de taur comunal, cum poate s-ar crede după proza și poezia publicată.

Puţină lume poate ştie că te-ai lansat cu poezii. A urmat experienţa prozei, iar de doi ani te-ai întors la prima dragoste. Ce a determinat acest lucru?

Așa a fost să fie. Nu scriu după program, ci doar ce-mi vine.  Da, în anii 90 mi-au apărut două plachete de versuri, după care n-am mai publicat literatură 20 de ani, până când am revenit cu proză; romanul și o carte de povestiri, ”Deania neagră”. Acum sunt iar pe poezie, mi-au ieșit pe piață, în 2012 ,”Călăul harnic” și ”Rugăciuni nerușinate&alte chestii”, în 2013, volume de poeme, dar și ”Convorbirile cu Mircea Daneliuc”, tot în 2013. Visez să mă reîntorc la proză, la două romane începute.

 De ceva vreme te implici în sprijinirea celor care scriu bine şi nu au şansa de a fi publicaţi. De ce faci asta, ştim că asemenea gesturi sunt rare într- o lume macinată de interese, şi ce părere ai de actuala literatură?

Cum sa nu întind o mână de ajutor, dacă am prilejul, unor debutanți talentați? E normal. Și pe mine m-au sprijinit destui la debut. N-ar fi ok dacă n-aș proceda așa.

Despre literatura actuală… Cred că trecem printr-un moment fast, comparabil cu cel din perioada interbelică. Nu prea sunt însă critici cinstiți care să valorizeze aparițiile editoriale.

Proza aşteapta undeva în sertar? Ce mai pregăteşti?

Cum am zis înainte, îmi fug gândurile la două romane. Trebuie să-mi apară anul acesta încă un volum de versuri, ”Până unde are oxigen dragostea”, și două antologii, la editura Adenium, cu cele mai frumoase poezii și proze care s-au publicat în presă anul trecut. Și sunt mulți scriitori extremi de valoroși care mi-au încredințat scrierile lor pentru antologare.

 foto arhiva personala Alexandru Petria