Camelia Mitea, „Câmp cu maci”

      Centrul de reeducare era împărţit în pavilioane. Semăna cu un sanatoriu, dar unul mai animat. Pe jos, fetele puseseră nişte covoare olteneşti colorate, predominau verdele si albastru, ca-n picturile lui Kandinsky. Şi cuverturile aveau aceeaşi combinaţie, chiar şi pereţii erau zugrăviţi în verde. Ca la unităţile militare, „doar asta suntem şi noi şi respectăm regulamentul” se justifica singur comadantul centrului, deşi nu-l întrebasem despre culori.

Filmasem destule imagini exterioare şi aveam nevoie de câteva persoane care „locuiau” acolo.             

     –    Vă duc la camera fetelor,  ne zisese comandantul. Minorele prostituate, completă când îmi văzu privirea întrebătoare.

–         Cât stau aici?

–         Depinde. 6 luni, 1 an. Unele sunt aici pentru a treia oară.

Continuarea aici.