Irene-Sheri_7600_660

Painting by Irene Sheri

        Mă simt ca dracu’. N-aveam niciun chef să vin la serviciu azi, dar m-a chemat nefututu’ ăsta de şef. Şi mă doare capu’ de-mi plezneşte. Bun a fost vinul ăla adus de Costel! Bine, le-am cam amestecat cu alea de la Coliba Haiducilor, dar bun şi ăla. Şi chlenerul, un panglicar…Dar mâncarea a întrecut orice. A fost mai bună şi decât aia de-o face Teo, nevastă-mea. M-a enervat ieri de-mi venea să plec şi să o las acolo. Să se întoarcă pe jos la Bucureşti, în pula mea. Nimic nu o mulţumeşte. Că de ce am mers la Poiana Braşov, că ea voia să vadă Peleşul. M-a căpiat cu Peleşul ei, cred că l-a văzut de cinşpe ori. Ce dracu’ o mai vrea să vadă? A numărat toate moliile de acolo. Şi cred că era şi regele ca omu’ la masă de Paşte. A strâmbat din nas şi la mâncare, că ea nu bea vin roşu, că e pe ciclu. Iar după ce a băut un pahar de vin alb, a apucat-o melancolia. Că e bătrână, că viaţa ei s-a terminat, că mi-a fost doar servitoare şi bonă la copii, din-astea. Naiba să le mai înţeleagă pe femeile astea. Că i-am şi zis: „Dar ce servitoare primeşte ceas cu cristale şi maşină de ziua ei?” Că aia veche n-o mai încăpea zicea că au crescut copiii şi le trebuie spaţiu când îi duce la şcoală. Şi să-i încapă şi cumpărăturile.

Şi mă mai futea la creieri şi Cati cu sms-urile ei. Că să vin la ea de Paşti. Păi nu trebuie să stau şi eu cu familia mea? Nu o bag destul în seamă în rest? Aseară am ieşit să cumpăr ţigări, dinadins nu am luat, ca să pot să o sun să o potolesc, nebuna naibii. Că cine ştie ce probleme îmi face şi chiar n-am chef acum să mă complic. Şi i-am zis: „Bă, Cati, futai la cap am şi acasă destul. Nu vreau şi de la tine. Măcar tu să mă înţelegi, ce dracu’!'”. Şi ea, proasta, a început să-mi bocească la telefon. Că o las singură de sărbători, că mă iubeşte şi că m-a aşteptat cu masa până seara. Păi cine a pus-o? Mâncare îmi trebuia mie acum, când, unde te uiţi, dai de mâncare? Băi, frate zici că-s blestemat! Am un lipici la nebune, de nu s-a văzut! De obsedata aia de Flori abia am scăpat. Era cât pe ce să afle nevastă-mea. Mă suna şi noaptea, îmi dădea mesaje că se sinucide dacă nu vin la ea. Teo, nevastă-mea, îl înjura pe şef că nu mă lasă în pace nici noaptea cu serviciul. Că ce ghinion am cu livrările alea. Noroc că şi-a găsit nebuna pe unu în Canada şi a plecat, în pula mea.

Aialaltă, Tina, s-a supărat că nu i-am luat nimic de ziua ei. Băi, am uitat. Abia ţin minte când m-am căsătorit cu Teo. Să mor io, astea toate vor atenţie, nu le ajunge fututul. Că i-am dat bani să-şi achite creditul la bancă, că o scoteau ăia din casă, nooo, asta nu se pune. Am băgat-o în pizda mă-sii cu aerele ei. Nu voia la La Mama, că acolo, auzi tu, „e prea popular”. Voia la Casa di David. Mergeam şi îşi făcea poze la mâncare şi le punea pe facebook să le vadă prietenele. Mai dă-o-n mă-sa! Măcar asta, Cati, nu e aşa fandosită. Am trimis-o de Revelion la Romexpo, că nu mai scăpam de ea, şi mai că nu mi-a pupat mâinile. De parcă mergea în Bahamas. Hai, că până la urmă, nu e fată rea. Ia să o sun să văd dacă mai e botoasă. Nu răspunde, face pe-a supărata, pizda. Mi-am cerut scuze aseară, ce pula mea să fac acum? Să mă pun în genunchi în faţa ei? Băi, n-am mai văzut atâta tupeu! Toate vor să te facă preş şi să profite de tine.

Sună şeful. 

Mai departe citeşti în carte.

sursa foto www.cuded.com