chagall_flight

Marc Chagall, „Over the town”

Camera era la mansardă. Până la ultimul etaj se ajungea cu un lift ca o operă de artă, cu grilaje dantelate şi o clanţă cu un cap de leu. Uşa din exterior se închidea şi deschidea ca o armonică. Te întorceai în alt timp. Cel pe care nu-l cunoşti, dar îl ştii doar adulmecand obiectele din jur. Ai impresia ca l-ai mai visat şi că ai mai fost cumva acolo. Mobila albă, jaluzelele de culoarea tutunului, gresia ca o tablă de şah.

Când am ieşit pe terasă, am simţit că aş putea atinge soarele. Am suflat spre el rotocoale de fum de ţigară ca să-l indepărtez, să se facă mai devreme. Voiam să prelungesc timpul. Norii intrau pe fereastră şi pluteam pe ei ca pe un pat de vată moale. Jos vedeam blocurile mici şi rufele fâlfâind ca nişte aripi. Mă ţineam râzând de perdelele din margele ce îmi jucau între degete. Voiam să păcălesc norii, să îi mai ţin în viaţă. Ştiam că soarele îi va topi într-o ploaie şi vor deveni aburi.

Am stins ţigările când soarele era la crepuscul. Am ieşit din lift închizând încet uşa armonică. Voiam să se păstreze acolo timpul cu norii şi mansarda, să le găsesc la fel când mă voi întoarce.

Când am ieşit în stradă, am văzut scrisul tău pe braţul meu: „Ne-am întâlnit de prea multe ori în altă viaţă sau ne vom întâlni mai mult într-o viaţă viitoare.”

sursa foto www.wikipaintings.org