Intr-o zi, anul trecut in vara, am gasit Facebook-ul „inundat” cu o fotografie avand ca sursa Catchy.ro. Lumea distribuia poza cu frenezie facand un apel la identificarea a doi tineri surprinsi dormind intr-un tren. La randul meu am postat imaginea si scurta foto-explicatie: poza fusese facuta in 1975 de celebrul fotograf francez Henri Cartier- Bresson intr-un tren din Romania. Povestea avea toate ingredientele succesului: mister, fotograf occidental intr-o tara comunista, tineri frumosi si necunoscuti. Astfel ca Mihaela Carlan, CEO revista Catchy.ro, a pornit intr-o aventura detectivistica pe cont propriu in cautarea celor doi tineri din poza.  Au urmat campanii media si online. Totul a ajuns la Ambasada Frantei si intr-un volum de povestiri.

La sfarsitul anului trecut, fotografia cu indragostii lui Bresson (apartinand Fundatiei celebrului fotograf) a fost vanduta cu suma de 15.000 de euro prin casa de licitatie Christie’s din Paris. Cel mai mare pret pentru o fotografie semnata de Bresson a fost de 433.000 de euro (record mondial pentru arta lui fotografica), pentru cliseul „Derrière la gare Saint-Lazare, Paris, 1932”, in 2011.

sursa www.christies.com

„Am visat că, printr-un miracol, în acea seară, cineva din serviciul de pază al Ambasadei mă va anunța că la poartă sunt doi bătrâni ce-ar dori să intre, dar nu sunt pe listă…”

Cum ai gasit fotografia lui Bresson, Mihaela Carlan?

Era începutul lui august 2013, se împlineau 105 de ani de la nașterea fotografului francez Henri Cartier-Bresson. La Catchy, ne-am făcut un obicei din a scrie despre fotografi celebri, fiindcă istoria, cea mare sau cea personală, e mai ușor de învățat ori de amintit din fotografii. Iar cele care vorbesc mai întâi sufletului te pot urmări uneori dincolo de voința ta. Așa a fost și cu fotografia tinerilor dormind îmbrățișați într-un tren. Cei doi îmi erau într-un fel necunoscut cunoscuți, compartimentul și sigla CFR îmi aminteau limpede de trenurile studenției mele, doar că mi se părea imposibil să fi fost făcută de Bresson. Ei, bine, aveam să aflu că titlul ei era Dans un train, Roumanie, 1975 (Într-un tren, România, 1975)! Marele Bresson chiar fusese în România. Și așa a început căutarea…

 Ai luat vreodata in calcul varianta ca tinerii din poza nu sunt romani?

Nicio clipă nu m-am gândit că n-ar fi. Un prieten, Florin Iaru, a lansat teoria asta, cum că, după varii detalii, n-ar fi români, ba, mai mult, că fotografia ar fi fost „regizată”. Eu nu le-am văzut și nu le văd, și ultima nu doar mie mi s-a părut o impietate fiind vorba de Bresson, i-au sărit în cap fotografii noștri. Pur și simplu, simt că-s de-ai noștri, de-ai mei, dacă vrei. Ca vârstă nu sunt departe de ei, poate și de asta să fi căzut mai ușor în mreje.  Cei doi ar putea fi oricare dintre tinerii acelei epoci, reprezintă cumva spiritul ei neînfrânt. Dacă ei plac și astăzi, nu e decât dovada autenticității și neperisabilului pe care doar un ochi dăruit cu extra-sensibilități, ca cel al lui Bresson, îl poate detecta și dărui apoi în formă durabilă, valabilă. E generația mea, mă înduioșează, mă regăsesc cu totul. Și pentru asta, repet, tare aș vrea să știu cine erau, să-i regăsesc, să-i dăruiesc. lor și nouă. Mi se pare că le datorăm asta. M-am încăpățânat să cred că oamenii aceștia încă sunt în viață, că au avut o poveste frumoasă și că s-ar bucura să afle că au fost celebri, că fotografia lor din tinerețe a călătorit în toată lumea. Poate au făcut-o și ei, dar nu s-au întâlnit. 🙂

De unde te-ai inspirat cand ai initiat campania de identificare a tinerilor din fotografie?

Prima care mi-a venit în minte, de fapt, cred că și singura de genul acesta, a fost fotografia făcută în 1945 de Alfred Eisenstaedt în Times Square din New York în ziua victoriei asupra Japoniei. Cea cu marinarul (Carl Muscarello) sărutând cu foc o soră medicală (Edith Shain), care și-a găsit protagoniștii după zeci de ani – asistenta medicală, în 1980, iar marinarul abia în 2008! Mă gândesc că, poate,  cu puțin noroc, i-am putea găsi ceva mai repede. Chiar dacă România nu-i America și Catchy.ro nu e revista Life, noi, zic, suntem mai romantici. 🙂

Cu cine ai colaborat pentru a le da de urma?

Făcând-o pe detectivul amator am ajuns să cunosc oameni pe care i-a fermecat ideea la fel ca pe mine și care mi-au furnizat informații, m-au invitat la emisiuni TV, au dat share la poză pe Facebook, mi-au dat idei ori m-au ajutat efectiv, prin muncă proprie.  Dar pentru succesul campaniei, în afară de dorință, mai aveam nevoie de o idee bună, de canale optime de diseminare a mesajului, și, aveam să aflu curând, și de bani. Ideea am primit-o în dar de la o prietenă de pe Facebook și așa a apărut Concursul Literar Național „Fotografiați de Bresson”. Social media, verificasem deja, funcționa. Dar ca să atragi oamenii să (se) (în)scrie și concursul să fie credibil mai trebuiau și bani. Și cel mai potrivit sponsor mi s-a părut a fi SNCFR -ul, altul n-ar fi mers, dar n-a fost să fie… Așa am ajuns eu sponsorul și mi-am zis dacă-i bal, bal să fie! Am pus la bătaie, nu fără efort, dar din toată inima, un premiu onorabil de 10.000 de lei, care a fost câștigat de Dan Recheșan din Timișoara.

Vorbindu-se de concurs, de respectabilitatea juriului, de premiu, de ce nu, îmi atingeam și scopul prim – de a face fotografia tot mai cunoscută.  Și a fost un fel de bal, până la urmă – cocktailul de la Ambasada Franței, unde am organizat premierea. Am visat că, printr-un miracol, în acea seară, cineva din serviciul de pază al Ambasadei mă va anunța că la poartă sunt doi bătrâni ce-ar dori să intre, dar nu sunt pe listă… 🙂

Cine știe, poate vor apărea până sau chiar la lansarea volumului ce va reuni cele 44 de povestiri câștigătoare și care va scos de prestigioasa editură Humanitas, împreună cu un ebook. Până atunci, nu-mi rămâne decât să sper că poza lor va ajunge într-o bună zi, călătorind pe internet, la cineva care-i cunoaște. Și că vor vrea să stea de vorbă cu mine… 🙂

Fotografia lui Bresson, vanduta anul trecut

La randul lui, castigatorul concursului literar „Fotografiati de Bresson”, Dan Rechesan, un talentat scriitor timisorean, isi aminteste ca a aflat de pe Facebook de concurs, atunci nestiind premiul pus in joc. A participat ca francofil si pentru palmares. A trimis patru povestiri gandindu-se ca are sanse sa se califice printre primii 15. „Cand m-a sunat Mihaela că-s marele cîștigător, a fost ceva unic șoc, bucurie, de nedescris.”

In privinta cuplului din fotografie si a povestii din spatele ei, Rechesan are si el o varianta non- literara: „Povestea lor reală, cred eu că se termină indecis. Au fost probabil impreună undeva, erau amanți, dar nu a durat. Iar, dacă aveau verighete, or fi divorțat. Acum au cat? 60 și de ani, probabil sunt plecați la copii în Canada sau Noua Zeelanda”.

Asadar aventura continua. Se pare ca, intre timp, misterioasa poza a fost vanduta unei persoane la fel de misterioase cu suma de 15.000 de euro, in cadrul unei licitatii organizata in noiembrie 2013 de Christie’s la Paris. Fotografia „Dans un train, Roumanie 1975” a mai fost pusa in vanzare si in anul 2011, in cadrul unei licitatii masive a 100 de poze apartinand Fundatiei Henri Cartier- Bresson a caror valoare a fost estimata atunci la circa 1,4 milioane de euro.