Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

INDEFINITUS

I se părea că troleibuzul se mişcă precum un melc. Burduful scârţâia la fiecare cotitură întinzându-se ca un acordeon. În staţia Gării de Nord s-a strâns cu un oftat. Melania coborî grăbită. Se întunecase cu un aer rece şi umed. În gară, miros de tutun şi de cărbuni încinşi. Panoul de plecări-sosiri nu funcţiona, iar la «Informaţii», coadă. Se uită la ceasul de la mână. I se oprise de dimineaţă inexplicabil. „Trenul Bucureşti-Baia Mare pleacă în 5 minute de la linia 12”. Melania privea dezorientată tăbliţele cu liniile. 4, 3, 2… nu e bine. Când intră în sfârşit pe peron, trenul se urnea de pe şine. Controlorii închideau uşile. Hei! strigă fata făcând cu mâna în timp ce alerga. Trenul prindea viteză, iar ea îl privea înciudată şi neputincioasă.
– Mai sunt şi alte trenuri. Melania se întoarse şi văzu langă ea un bărbat înalt, cu păr şaten ondulat. Avea un aer rebel şi îi zâmbea cu toată faţa. Se pare că am pierdut acelaşi tren. O fi vreun semn, mai zise el şi îi facu ştrengăreşte cu ochiul. Îi întinse mâna amical. Paul. Paul Serea. Melania zâmbi. O amuza logoreea lui veselă cu aer de „ne ştim de când lumea”.
– Melania.
– Următorul tren e peste 12 ore. Hai să nu fie cum vor ei! zise el şi o luă cu fermitate de mână. Melania nu se opuse. El făcea totul astfel ca să nu îi dea ei timp să se opună. La ghişeu aflară că există un tren până la Cluj, de unde aveau legături. Cumpărară bilete. Paul trebuia să ajungă la Oradea până la prânz la o intreprindere. Era inginer electronist şi lucra la o instituţie „cu multe iniţiale”. Îi plăcea să scrie şi activa în cadrul unui cenaclu de pe vremea studenţiei. În liceu visase să se facă regizor de teatru, dar părinţii lui se opuseseră, „o preocupare de terchea- berchea”. El îi povestise totul firesc, în timp ce mergeau pe peron spre tren. Stăteau pe locurile de la geam. Faţă în faţă. Melania îi povesise pe scurt că absolvise Literele cu un an în urmă şi predase într-o comună. Acum îşi găsise un post la Baia Mare.
– Mai bine un oraş mare departe decât la ţară, adăuga ea zâmbind. Apoi îşi privi mâinile.
– Nu eşti măritată, spuse el.
– Ar fi trebuit? întrebă ea cu inocenţă.
– Nu trebuie nimic. Eşti frumoasă.
Melania lăsă capul în jos, ruşinată. El îi ridică bărbia cu o mâna, iar cu cealaltă îi aranjă părul căzut peste ochi. Ea iar nu se opuse. „Ne ştim de când lumea”.
– Semeni fantastic cu Ingrid Bergman.
Ea zâmbi. I se mai spusese asta. Paul îi văzu privirea fixată pe inel.
– Am fost logodit, poveste veche. Mă fereşte de asalturile doamnelor, spuse el râzând cu acelaşi aer ştrengăresc. Melania râse, îi plăcea aerul lui de „je m’en fiche”.
Devenise deodată serios. Privea prin geam munţii conturaţi în noapte. «Iar dincolo de ei, departe…» îşi zise el.
Trecuse de miezul nopţii. Amândoi erau obosiţi.
– Vino lângă mine! Melania se aşeză lângă el întinzându-şi picioarele pe banchetă, el o înveli grijuliu cu pardesiul, o apucă pe după umeri şi adormiră curând. Trenul muşca din noapte.
Pe culoar treceau doi domni, urcasera la Sibiu. Vorbeau în franceză. Unul dintre ei avea la gât un aparat de fotografiat. Se opri şi privi la tinerii care dormeau în compartiment. Blitzul fulgeră pentru o clipă, apoi cei doi trecură mai departe.
Când se trezi, Melania văzu chipul lui Paul aproape de faţa ei.
– Ne aflăm în trenul pe care l-am prins amândoi, şopti el. Melania răspunse sărutului cald.
– Parcă ne ştim de când lumea.
– Ne ştim de când lumea. Indefinit.
Îşi intinseră mâinile unul către altul, ceasul ei de mână se lovi de măsuţă şi începu să funcţioneze. Melania exclamă de surpriză.
– De-acum începe timpul, zise Paul încet.
Coborâră la Cluj, odată cu răsăritul. Se ţineau de ambele mâini, faţă în faţă, cu valizele la picioare..
– Te voi căuta când nici nu te aştepţi, îi spuse el privind-o în ochi. Apoi o urcă în tren. Pe geam, Melania îl vedea cum se face din ce în ce mai mic.
Coborî în îmbrăţişarea dimineţii la Baia Mare. S-a dus direct la şcoală, apoi şi-a luat în primire locuinţa pe care o împărţea cu o stagiară, Renata, din Orşova. Noaptea, târziu, după ce termină cu despachetatul, bătu la uşa colegei. Renata îi deschise şi duse arătătorul la gură. Melania încremeni când auzi „Aici Radio Europa liberă”. Se uită speriată la Renata. Aceasta, cu o figură calmă, o invită să ia loc. Crainicul anunţă că aveau în studio un român, inginer şi talentat dramaturg. Bărbatul povestea despre aventurile avute până să ajungă în Germania. Călătorise cu trenul o noapte şi o zi. Reuşise să fuga prin Ungaria, unde îl aşteptase un prieten. Totul s-a petrecut rapid. „Doriţi să transmiteţi un mesaj acasă?” Şi în liniştea densă Melania auzi clar: „Ne cunoaştem de când lumea…”. „Indefinit” şopti Melania. Renata o privi fără să o întrebe de lacrimile dintre gene.
După trei zile, în studioul său din Paris, fotograful îşi punea pozele la uscat. „Dans un train. Roumanie, 1975”, îşi notă el admirând fotografia cu tinerii dormind în trenul de noapte…
(Text intrat in concursul de proza scurta „Fotografiati de Bresson- Cartea povestirilor”, organizat de revista CATCHY, pornind de la fotografia realizata de celebrul fotograf francez „In tren. Romania, 1975” si de la ideea de a-i identifica pe cei doi tineri. Textele selectate de juriu le gasiti aici)
Foto: Catchy.ro

20131104-203050.jpg

Anunțuri

3 comentarii la “INDEFINITUS

  1. dan
    04/11/2013

    sunt cîteva inadvertențe în text.
    -mirosul de cărbuni încinși”
    în anii 70′ acceleratul de Buc/Baia mare nu folosea locomotive cu abur, doar diesel.deci miros de motorină încinsă ar fi veridic
    -o amuza logoreea lui
    mi se pare că tipul, paul ăla șaten numai ce deschise discuția și se prezentase.aș găsi alt termen potrivit
    -fotograful își punea pozele la uscat
    mi se pare mie sau am citit în biografia lui Bresson(chiar cea de pe wiki e destul de exact) că celebrul fotograf nu pierdea vremea cu developarea și alte aspecte tehnice, pur și simplu preda filmul în laborator și primea fotografiile într-o mapă , gata uscate.
    -anunțul de la radio europa liberă
    mi se pare din nou prea puțin plauzibil ca un frontiersit să ajungă în 24 de ore la Munchen și să fie dat imediat pe post în ora de maximă audiență
    altfel ideea nu e rea, e ca un scenariu fluent dar trama mi se pare cam simpluță și rezovarea di final, poate și din cauza restricție de lungime impusă de concurs cam în grabă. poate dacă renunțai la descrierea sosirii în gară și intrai mai repede în miezul acțiunii aveai loc și timp pt un final adecvat.

    • iulicika
      04/11/2013

      Nu pot sa cred. Esti chiar castigatorul concursului! Felicitari! In primul rand ca nu sunt scriitoare, sunt jurnalist (asta ca sa explic concizia frazelor). Sunt o novice care s-a bucurat de o astfel de oportunitate. Apoi am tinut cont si am „abuzat”de termenul de fictiune formulat in cerintele concursului. Cat despre mirosul de carbuni incinsi, asta mi-a mirosit mereu gara :). Ca Bresson utiliza sau nu alta tehnica, nu m-a interesat. M-au interesat cele doua personaje. Daca e vorba doar de aceste „inadvertente”, nu e rau deloc zic. Multumesc pt comentariu 🙂
      PS textul nu a fost selectat de juriu (criticii nu au mereu aceleasi gusturi cu ale cititorilor). Ma surprinde ca nu ai comentat nimic la textele castigatoare, unele la nivel de compunere scolara)

  2. Pingback: Top 5 cele mai citite articole in 2013 | Iulicika's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 04/11/2013 de în Puzzle şi etichetată , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,299 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Noiembrie 2013
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: