Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Schimbarea

Am impresia ca in ultima vreme se petrec lucruri. Nu ca in Romania nu s-ar petrece zilnic cate ceva, o greva, o arestare sau un divort monden. De data asta e ceva in aer. Pur si simplu simt ca acum, cat noi stam cuibariti in canapelele de weekend, se petrec lucruri. Nu am nimic cu cei care ies sa-si strige drepturile in strada, e o exprimare a democratiei. Insa miscarile sindicale cu iz de nunta-Revelion din ultimii ani, grevele aranjate ale diverselor bresle intru platirea unor polite si neavand alt efect decat blocarea circulatiei, chiar si mascarada din iarna trecuta de la Piata Universitatii m-au facut sa-mi fie lehamite de modul in care societatea romaneasca isi revendica drepturile. Sfarsind prin a se imparti in tabere care se canibalizeaza.
De mai bine de doua saptamani sunt protestele Rosia Montana. Nu sunt nici pro, nici contra exploatarii in zona. Nu detin destule informatii exacte (daca ma intrebati pe mine, as fi pentru o investitie in zona, dar avantajoasa pentru statul roman). Ei bine, e altceva. Este pentru prima oara in ultimii ani, cand o miscare de strada nu m-a enervat , ba mai mult, mi-a atras admiratia prin modul de organizare si prezentare: marketing viral pentru a compensa vizibilitatea mai redusa din media. (In paralel, au fost manifestatiile pro si anti maidanezi, decente. ) A urmat „Mitingul biclistilor”, civilizat, simpatic. Nu m-a enervat. E clar ca se intampla lucruri: societatea e in metamorfoza. Nu mai e mitingistul „de serviciu” usor de cumparat cu 1 milion de lei vechi, pus pe harta dupa cateva pahare. Nu mai e Maricica de la Filatura sau Vasile de la Saiba. Nu mai e invatatorul Ion si plutonierul Stanica. Sunt copiii lor. Sunt tinerii. Si nu e doar asta, sunt tinerii nascuti in ’89. Ei nu au creierele imbacsite de lectii de istorie mistificata, de fapt nici nu citesc, trecutul nu-i intereseaza. In schimb sunt conectati la ce se intampla in lume si socializeaza. Nu sunt indoctrinati, dar stiu ceea ce ar merita sa aiba. Noi i-am crescut intr-un sistem bolnav, cu scoli inghesuite si spitale in paragina. Vesnic in asteptarea vremurilor bune. Acelasi bagaj purtat si de parintii nostri. Insa ei stiu ca se poate mai bine. Unii au plecat inspre acele zari. Cei ramasi ies azi in strada, canta frumos in autobuze si striga ca s-au saturat de intreaga clasa politica. Iar clasa politica ar trebui sa se teama de cei nascuti in ’89. Pentru ca, fiind nascuti intr-o schimbare, ei pot aduce schimbarea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 21/09/2013 de în Cioburi, Pe fereastra şi etichetată , , , , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,299 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Septembrie 2013
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: