Am impresia ca in ultima vreme se petrec lucruri. Nu ca in Romania nu s-ar petrece zilnic cate ceva, o greva, o arestare sau un divort monden. De data asta e ceva in aer. Pur si simplu simt ca acum, cat noi stam cuibariti in canapelele de weekend, se petrec lucruri. Nu am nimic cu cei care ies sa-si strige drepturile in strada, e o exprimare a democratiei. Insa miscarile sindicale cu iz de nunta-Revelion din ultimii ani, grevele aranjate ale diverselor bresle intru platirea unor polite si neavand alt efect decat blocarea circulatiei, chiar si mascarada din iarna trecuta de la Piata Universitatii m-au facut sa-mi fie lehamite de modul in care societatea romaneasca isi revendica drepturile. Sfarsind prin a se imparti in tabere care se canibalizeaza.
De mai bine de doua saptamani sunt protestele Rosia Montana. Nu sunt nici pro, nici contra exploatarii in zona. Nu detin destule informatii exacte (daca ma intrebati pe mine, as fi pentru o investitie in zona, dar avantajoasa pentru statul roman). Ei bine, e altceva. Este pentru prima oara in ultimii ani, cand o miscare de strada nu m-a enervat , ba mai mult, mi-a atras admiratia prin modul de organizare si prezentare: marketing viral pentru a compensa vizibilitatea mai redusa din media. (In paralel, au fost manifestatiile pro si anti maidanezi, decente. ) A urmat „Mitingul biclistilor”, civilizat, simpatic. Nu m-a enervat. E clar ca se intampla lucruri: societatea e in metamorfoza. Nu mai e mitingistul „de serviciu” usor de cumparat cu 1 milion de lei vechi, pus pe harta dupa cateva pahare. Nu mai e Maricica de la Filatura sau Vasile de la Saiba. Nu mai e invatatorul Ion si plutonierul Stanica. Sunt copiii lor. Sunt tinerii. Si nu e doar asta, sunt tinerii nascuti in ’89. Ei nu au creierele imbacsite de lectii de istorie mistificata, de fapt nici nu citesc, trecutul nu-i intereseaza. In schimb sunt conectati la ce se intampla in lume si socializeaza. Nu sunt indoctrinati, dar stiu ceea ce ar merita sa aiba. Noi i-am crescut intr-un sistem bolnav, cu scoli inghesuite si spitale in paragina. Vesnic in asteptarea vremurilor bune. Acelasi bagaj purtat si de parintii nostri. Insa ei stiu ca se poate mai bine. Unii au plecat inspre acele zari. Cei ramasi ies azi in strada, canta frumos in autobuze si striga ca s-au saturat de intreaga clasa politica. Iar clasa politica ar trebui sa se teama de cei nascuti in ’89. Pentru ca, fiind nascuti intr-o schimbare, ei pot aduce schimbarea.
Urmărește acest blog
[custom-facebook-feed]
Categorii
Postări recente
- Ce este Dincolo de furtună?
- Cartea „Zilele amanților” devine spectacol de teatru- premiera la București pe 16 mai, la Teatrul InDArt
- Infuzia de povești, ed. 5: Punct. Și de la capăt
- Raport de primăvară: Bologna, Timișoara, Sibiu, adică Zoran, școală și teatru
- Infuzia de povești ed. 4: Sunt o femeie puternică, dar vulnerabilă când iubesc
Comentarii recente
- Corina Ozon la Ce este Dincolo de furtună?
- Laura la Ce este Dincolo de furtună?
- Corina Ozon la Ce este Dincolo de furtună?
- Corina Ozon la Ce este Dincolo de furtună?
- Corina Ozon la Ce este Dincolo de furtună?
Arhive
- octombrie 2019 (1)
- mai 2019 (1)
- aprilie 2019 (2)
- martie 2019 (2)
- februarie 2019 (1)
- ianuarie 2019 (2)
- decembrie 2018 (2)
- noiembrie 2018 (2)
- octombrie 2018 (3)
- septembrie 2018 (2)
- august 2018 (2)
- iulie 2018 (2)
- iunie 2018 (1)
- aprilie 2018 (1)
- martie 2018 (4)
- februarie 2018 (4)
- ianuarie 2018 (2)
- decembrie 2017 (3)
- noiembrie 2017 (3)
- octombrie 2017 (3)
- septembrie 2017 (7)
- august 2017 (3)
- iulie 2017 (2)
- iunie 2017 (2)
- mai 2017 (1)
- aprilie 2017 (1)
- martie 2017 (3)
- februarie 2017 (2)
- ianuarie 2017 (1)
- decembrie 2016 (1)
- noiembrie 2016 (3)
- octombrie 2016 (2)
- septembrie 2016 (2)
- august 2016 (1)
- iunie 2016 (2)
- mai 2016 (2)
- aprilie 2016 (3)
- martie 2016 (5)
- februarie 2016 (2)
- ianuarie 2016 (6)
- decembrie 2015 (6)
- noiembrie 2015 (6)
- octombrie 2015 (2)
- septembrie 2015 (4)
- august 2015 (7)
- iulie 2015 (7)
- iunie 2015 (6)
- mai 2015 (10)
- aprilie 2015 (10)
- martie 2015 (9)
- februarie 2015 (8)
- ianuarie 2015 (7)
- decembrie 2014 (14)
- noiembrie 2014 (10)
- octombrie 2014 (11)
- septembrie 2014 (10)
- august 2014 (8)
- iulie 2014 (7)
- iunie 2014 (6)
- mai 2014 (11)
- aprilie 2014 (18)
- martie 2014 (2)
- februarie 2014 (1)
- ianuarie 2014 (4)
- decembrie 2013 (5)
- noiembrie 2013 (7)
- octombrie 2013 (1)
- septembrie 2013 (3)
- august 2013 (5)
- iulie 2013 (1)
- iunie 2013 (1)
- mai 2013 (4)
- aprilie 2013 (3)
- martie 2013 (2)
- ianuarie 2013 (3)
- decembrie 2012 (7)
- noiembrie 2012 (8)
- octombrie 2012 (3)
- septembrie 2012 (1)
- august 2012 (3)
- iulie 2012 (2)
- iunie 2012 (4)
- mai 2012 (7)
- aprilie 2012 (2)
- martie 2012 (1)
- februarie 2012 (1)
- ianuarie 2012 (2)
- decembrie 2011 (1)
- noiembrie 2011 (1)
- octombrie 2011 (3)
- septembrie 2011 (4)
- august 2011 (4)
- iulie 2011 (12)
- iunie 2011 (11)
- mai 2011 (4)
- aprilie 2011 (1)
- martie 2011 (2)
- februarie 2011 (7)
- ianuarie 2011 (6)
- decembrie 2010 (7)
- noiembrie 2010 (7)
- octombrie 2010 (15)
- septembrie 2010 (13)
- august 2010 (12)
- iulie 2010 (8)
- iunie 2010 (8)
- mai 2010 (9)
- aprilie 2010 (12)
- martie 2010 (14)
- ianuarie 2010 (1)
- decembrie 2009 (5)
Lasă un comentariu