20121116-124035.jpgRecunosc, am asteptat cartea „92 de Povesti cu Carti” de Stefan Caraman cu putina nerabdare. Cartea vine dupa romanul „Scrisori catre Rita” , care nu te poate lasa indiferent, am scris aici si aici despre experienta. Ma gandeam ce va mai putea scrie autorul si cum se va pozitiona el in arealul pe care si l-a creat si pe care a acceptat sa-l imparta cu cititorii sai. Este un risc, pentru ca eu cred ca e foarte greu sa reusesti sa nu dezamagesti in literatura.
Am luat cartea la lansarea de pe 9 noiembrie la Club La Scena. Prima impresie cand o vezi este ca nu te poti abtine sa nu o atingi, sa ii mangai copertile si sa o deschizi repede. O coperta frumoasa, cu o grafica ce te trimite cu gandul la cronici, povesti, istorii, dar fara sa parasesti prezentul. Editura Herg Benet Publishers a facut o treaba buna.
Am citit cartea in doua dupa amieze si o dimineata. Dar as fi citit-o nonstop. Pentru ca e foamea de trairi, de senzatii. Sunt 92 de povesti scurte, ca niste poeme, care se construiesc pe 92 de stari si situatii. In fiecare apare cate o carte sub diverse nume si genuri: Cioran, Breban, Gellu Naum, o carte de bucate, carti fara nume, carti care se scriu singure, carti nescrise, metafore cu carti (as fi curioasa sa aflu dupa ce criterii a ales numele autorilor, banuiesc ca nu imtamplator). In peisaj apar femei iubite, copii, parinti, prieten din copilarie. Si diverse cadre: librarie, strada, acasa, restaurant, spital, birou. Pare un puzzle de flashback-uri. As putea sa enumar ce povesti mi-au placut mai mult, dar cred ca nu ar fi in spiritul cartii realizarea unui asemenea top. Tu insuti ca cititor devii o poveste citind-o, iar cartea deja intra in povestile tale (Imi voi aminti perfect dupa amiezile de sambata si duminica de acasa cand am citit-o si dimineata de luni, cand am terminat-o in holul unui spital asteptand pe cineva).
Da, Stefan Caraman a reusit din nou sa surprinda. Pentru ca temerea mea asta a fost: ca va repeta sau prelungi stilul din „Scrisori catre Rita” facand sa agonizeze cele „o mie de trairi” provocate deja (un succes ne obliga cateodata la o continuitate de gen) . Ma gandeam ce va fi dupa Rita? Dar, nu, cele „92 de povesti cu carti” sunt altceva. Provoaca stari din trairile puse in pagina, din niste secvente de viata. Si ne hranesc atat de bine foamea de senzatii. E un carusel de senzatii. Si, ceea ce e mai important, in era e-book, e cartea care te face sa iubesti si mai mult Cartea…

20121116-134443.jpg

20121116-144957.jpgPS: Marea mea curiozitate este cum simte cartea cineva „virgin”, care nu a citit inca „Scrisori catre Rita” si cum o va mai simti dupa ce le va citi pe amandoua? 🙂