7026883-secret-love-message

       Este tot mai greu să trăiești azi iubind. Femeile se țin bățoase, sunt bitch, pentru că mamele așa le-au spus, că bărbaților le plac femeile rele. Iar bărbații nu mai au curaj. Astfel s-a creat un cerc vicios de femei bitch și de bărbați care nu îndrăznesc. Ici-colo, mai sunt naivi, care par fericiți. Gesturile mari, din dragoste, sunt luate în râs și clasificate la boli mintale. Am ajuns să ne fie teamă să recunoaștem când iubim. „Cine? Eu, îndrăgostit? Neah, rațiunea primează”. Afurisita rațiune, cum ne conduce ea viața către înstrăinare! Dragostea nu mai e demult o cauză nobilă, pentru care să lupți. E un moft, un accesoriu, pe care-l mai scoți din sertar câteodată, ca să strălucești într-o seară. Iubirea a devenit un task pe agenda unei zile încărcate cu stresul jobului și al casei. Ne iubim pe fugă, între orele cutare și cutare. Dar să nu afle nimeni! Ne mai scriem pe pereți, ne mai dedicăm o melodie, totul cu substrat și subtilitate, strategic plasat pe piață. Pentru că e marketing, tată! Sau tăcem strategic și ne ignorăm. Pentru că așa ne învață „înțelepții satului virtual”: nu-l băga în seamă, vine către tine. Și timpul trece. De ce să fac eu primul pas? Lasă, să facă ea/el! Doar nu sunt fraier/ă! E o tactică exact ca pe un câmp de luptă. O măsurare a forțelor, în care sentimentele nu mai pot încolți. Nu ne mai scriem mesaje lungi, pentru că nu mai avem timp. Și ce rost mai are? E chiar a-na-cro-nic. Și așa ne pierdem exercițiul cuceririi. Nimic natural, totul programat și setat cum vrea societatea. Să nu cumva să te faci de râs că ești îndrăgostit! Trebuie să suferi, să te sacrifici, să renunți, să…pfff, e prea complicat și prea obositor. Mai bine ne jucăm un pic. Eventual doar o noapte. Dar să nu ai așteptări, ai înțeles? Bine, dar… Zât! Cine te-a pus, în fond? În curând, bărbații care vor oferi flori vor fi considerați caraghioși, apoi nebuni. După care se va da o ordonanță de urgență ca toată lumea să poarte un buchet de flori, ca să nu mai facem diferența. Nu le interzicem, doar le demonetizăm prin saturație. Doar e marketing, tată! Nu mai contează dacă știi să gătești, să coși, să crești copii. Nici măcar dacă ești deșteaptă, frumoasă, urâtă și rea. Nu contează dacă e frumos, bogat sau citit, e suficient să știe unde se pune cratima. E cum a prins fiecare biletul la loterie. Și nu-i mai dă drumul din mână, că nu dă bine. Important e ce zice lumea și ce scriem pe Facebook. Și tragem cu dinții, ca la sfârșit de an să ne lăudăm ce bine ne-a mers, ce fericiți suntem, deși a fost un an greu (care e ușor?). Momentele de dragoste nu există în bilanț. Ar da pe plus și nu ai voie. Ce-ar zice vecinul?