Zorin Diaconescu îmi urmărea scrierile cu amanţi de pe blog încă de la început. Mi-a spus la un moment dat că mă bănuieşte de o pastişă românească a cărţii „50 de umbre ale lui Grey”, dar mai aşteaptă să vadă ce se întâmplă. După apariţia cărţii mele- „Zilele amanţilor”, a fost printre primii cumpărători. A citit-o pe toată şi a recunoscut că s-a înşelat. Astfel a apărut prima cronică a amanţilor:

„O lectură care a început cu prejudecăţi. Ale mele. Întâmplări trăite, dar asta e mai puţin important, de care nu am vrut să mă detaşez – eroare? Maybe! – m-au determinat să mă aştept la un fel de variantă nostrificată a 50 Shades of Grey. E o nedreptate mărturisită benevol, iată, o bănuiam pe autoare, fără motiv, de pastişă. Aşadar tensiunea lecturii începe cu faptul că m-am păcălit.

Sexul (mai) este pentru mulţi români o chestie de snobism. De la puritanismul idilic post-comunist-ortodox la felaţie, sex anal şicultura swingerilor e un salt ameţitor, pentru unii cel puţin, provocator de reacţii paradoxale şi penibil melodramatice. Cu atât mai surprinzător este un text dotat cu titlu (amanţii), vocabular lejer, în sensul postmodern şi cu scene care ar îngrijora clasificările control parental, pentru audiovizual, din care sexul lipseşte cu desăvârşire. Nu, n-am băut nimic.(…)

Continuarea aici.