Interviu cu Dalia Pusca- DAHLIA

        Pe Dalia Octavia Pusca o cunosc de cand era o copila, ca sa zic asa. Lucram impreuna la emisiunea „Neata”, la Antena 1, prezentata si realizata de Horia Brenciu, unde eu eram editor coordonator. Dalia prezenta rubrica astrelor. Era o prezenta foarte placuta si proaspata, ceea ce a adus emisiunii un rating considerabil pe segmentul masculin. Dar tot lucrand noi cu frumoasa Dalia, am descoperit ca are o multime de talente. Pe langa ca era modesta si serioasa, canta foarte frumos, o voce grava, interesanta. A ramas in lumea televiziunii, o stiti cu siguranta de la TVR, de la „Trupa DP2”, ca amfitrioana a emisiunii „Intalnire/2”, dar si ca prezentator de stiri la Realitatea sau ca actrita in serialul „La urgenta”. Anul trecut, am vazut ca a revenit in lumea muzicii, iar de curand a lansat melodia „Descult pe afara”, care are sanse sa devina hit-ul verii. Stilul ei e pop, cu influente retro, electro, dance si rock’n’roll. Am intrebat-o eu despre lungul drum de la televiziune la muzica si actorie, iar Dalia, pe numele ei de scena- Dahlia, mi-a spus tot.

Dalia canta. Asta o stiu de cand te-am cunoscut, lucram impreuna la emisiunea lui Horia Brenciu. De ce abia acum si nu mai devreme?

Dupa trupa GrafiTTi, de pe vremea “Neata” cu Brenciu,  am colaborat cu mai multi compozitori, am inregistrat melodii. M-a tinut pe loc vreo doi ani un contract de impresariere deloc inspirat… Apoi am dat la actorie si in acelasi timp am inceput un alt proiect, cu Ionut Grigore si Tudor Radu. Acel proiect a ramas in asteptare insa pentru ca incepusem sa lucrez la Realitatea Tv, iar imaginea de stirist nu se prea potrivea cu cea de cantareata. A fost o alegere de viata transformatoare insa. O alegere pentru care ma bucur enorm, chiar daca a insemnat devierea mea de la traseul artistic. In acea vreme am inteles multe despre oameni si viata. Noaptea prezentam stiri, iar ziua in paralel mergeam la scoala de actorie. Atunci am jucat in serialul “La urgenta” si am avut si alte proiecte de actorie.

Au trecut astfel patru ani jumatate, am revenit la divertisment in TVR cu emisiunea “Intalnire/2”. Moment in care am reluat si proiectul muzical.

Asa ca, pentru a-ti raspunde la intrebare, acum abia se leaga cu adevarat lucrurile. Dupa nenumaratele incercari si experiente de viata sau profesionale, acum stiu ce vreau sa fac, cum ar trebui sa fac si mai ales ca pot sa fac.

 Cine iti compune piesele si cine iti creeaza vestimentatia de scena?

In clipa de fata, piesele sunt colaborari cu diversi muzicieni si compozitori, pe care intentionez sa le valorific si sa le lansez usor-usor: Bogdan Beciu, Sever Eses, Constantin Grajdian, Stefan Orfescu, Ionut Grigore, Sandri Biro. De asemenea, am in productie cateva melodii compuse in colaborare cu cativa prieteni dragi: Benjamin Rivalet, Delia Opran- Antarctica, Ioan Nacu – Plastik Charm.

Si mai sunt si vreo doua-trei melodii compuse de mine, carora urmeaza sa le dau o forma finala. Single-ul nou pe care il promovez acum – “Descult pe afara” – este compusa de Adrian Klein – un artist extrem de talentat. Exprima tot ceea ce fiecare dintre noi poate si-a dorit macar o data in viata: energie, eliberare, nonconformism, intr-o nota senina si zambitoare. Pentru concerte am facut gasca cu trupa ”The White Stones”. Am reorchestrat o parte dintre piesele mele originale alaturi de baieti, avem in plan un videoclip pentru ‘Descult pe afara” (ceva in spiritul piesei) 

Iar in privinta vestimentatiei, colaborez acum cu Carla Aida Modrisan (M.A.Carla Boutique), si cu Alina Rachieru Ilie (Pineberry Smart Shirts). Le multumesc mult pentru colaborare si Siminei Bradeanu –make-up artist, Anei Georgescu – foto artist. De asemenea, depinzand de ocazie, ma bazez foarte mult si pe inspiratia proprie.

Eu asta imi doresc: sa ma bucur si sa bucur! Si cred ca asta este promovarea ideala!

Ai o cariera in televiziune. Te ajuta cumva acest lucru in promovarea muzicala?

Da si nu. Unii colegi ma invita la emisiuni din curiozitate sau colegialitate, iar altii nu prea ma iau in serios tocmai pentru ca ma stiu drept om de televiziune si deci le este greu sa ma asocieze cu muzica.

Totusi, atunci cand vine vorba de a canta efectiv si de a bucura oamenii, cand vine vorba de carisma sau emotia pe care o transmiti atunci cand canti, poti fi si regina Angliei, caci nimeni si nimic nu te poate ajuta decat propriul talent, bucuria de a canta si consecventa cu care mergi mai departe orice ar fi. Iar eu asta imi doresc: sa ma bucur si sa bucur! Si cred ca asta este promovarea ideala! In lumea asta mare a manipularii si mastilor de mucava, un om de vanzari ti-ar spune ca este musai sa arati o singura latura, sa te concentrezi pe ceva anume si sa exprimi concis si la obiect orice gand. Eventual, chiar sa te prefaci ca esti usor diferit, sa te ascunzi, sa te aperi. Dar ce te faci cand realizezi ca ai foarte multe de spus si o poti face in extrem de multe feluri, unele destul de profunde sau ermetice? Nu e pacat sa le irosesti? Nu e pacat sa-ti pui o masca? Este o discutie lunga si extrem de ciudata pentru ca nu cred ca se va ajunge vreodata la o concluzie unanim acceptata.

Revenind la fapte si imbinand toate cate am aflat, mi-am propus deci ca acum sa ma concentrez pe muzica, sa imi indeplinesc visul de la cinci ani de a fi cantareata. Iar in timp sa imi duc la indeplinire si celelalte proiecte in zona teatrului si a televiziunii. Si sa-mi lansez si primul volum de poezii. Macar atat 🙂  Iar in tot timpul asta sa reusesc sa ma arat asa cum sunt si sa fiu sincera cu mine si cu ceilalti si autentica.

Doar sa faci ce iti place in viata, si e de ajuns pentru a fi fericit!

Sunt convinsa ca admiratorii nu lipsesc din peisaj. Ai vreun caz mai special de care sa povestesti? Ai o seriozitate care nu lasa loc niciunei interpretari.

Eu si scriu (dupa cum iti ziceam). Poezii. Eseuri. Texte pe blog. Poezia a fost si imi este o forma de exprimare artistica extrem de draga si cateodata chiar necesara, exorcizanta. Am inceput sa cant la unu-doi ani, sa dansez pe la patru-cinci si sa scriu poezii pe la 12-13.

Cele mai frumoase complimente le-am primit de la cineva care imi urmarea blog-ul si imi raspundea la poezii cu poezii. Erau ca niste declaratii superbe de dragoste. Sigur ca nu stiu cine era, daca era sau nu un pseudonim, caci mai mult de atat nu a indraznit. Dar gestul in sine spune si este suficient.

Cateodata ma intreb daca nu cumva apartin altor vremuri sau taramuri – care nu au exista si nici nu vor exista vreodata.

 Dalia e si actrita. Ce proiecte ai avut in aceasta calitate?

Multe proiecte pe care le-am avut au fost experiente uimitoare de care imi voi aduce aminte o viata intreaga: “La urgenta” – TVR, “Batranul”- Nottara, “Cameristele”, “RazuShow”, “Calul dracului” – TVR Cultural sau “Nothing about Love” – un film de Florin Piersic jr. care si-a sistat productia acum ceva timp. Imi aduc aminte ca scenariul lui Florin era extrem de indraznet pentru Romania la momentul acela. Uitandu-ma in jur acum, realizez ca a ramas la fel de indraznet si inaintea timpurilor cumva. M-as bucura sa-l reluam.

Fiind angajata in televiziune si lipsindu-mi contactul continuu cu o trupa de teatru, mi-am dat seama ca proiectele de actorie sunt cumva o bucurie pe care ar trebui sa mi-o inlesnesc si singura daca vreau cu adevarat sa joc. Asa ca am inceput sa caut piese pentru zona teatrului independent. Am in plan acum impreuna cu regizorul si actorul Dragos Campan montarea unei piese traduse de mine. Mai exista si o alta piesa – la initiativa a doi colegi actori – care va vedea lumina rampei cat mai curand.

Se spune despre aceasta meserie si despre actori ca sunt cumva sclavi ai vanitatii. Am vazut mari actori macinati de orgoliu si tristeti, am vazut tineri plafonati sau inraiti de dorinta de preamarire. Insa, printre toate bune sau rele, cea mai mare satisfactie a unui actor este jocul in sine, pregatirea, repetitia, emotia si bucuria de a darui din suflet. Doar sa faci ce iti place in viata, si e de ajuns pentru a fi fericit!

Cea mai noua melodia a Dahliei o puteti asculta aici: