„The Manicure” by Harold Knight

      Manichiurista îi contura unghiile ca un artist plastic concentrat pe opera sa. Cât stătea nemişcată până la desăvârşirea operaţiei, degetele vorbeau între ele. Mereu faceau aşa, iar ea le lăsa în pace, ca să treacă timpul mai repede.

În salon a intrat un bărbat tânăr, îl văzu prin oglinda ce reflectă spaţiul alăturat prin uşa deschisă. Se aşează pe scaunul de frizerie şi vorbeşte întruna. E avocat. Degetele încep să freamăte. Divorţul. Unghiile erau tăiate scurt, nelăcuite. Se strângeau în podul palmei cu lacrimi uscate în pumni.

Pe scaunul coafezei s-a aşezat o femeie. Lîngă ea, un copil mic se joacă cu nişte bigudiuri. Maternitatea. Unghiile erau moi, iar degetele roşii de la spălat. Detergenţii puteau irita pielea de bebeluş. Seara, pe perna rece, degetele se uneau precum mâna mamei şi sprijineau obrazul fără zâmbet.

Pumni cu lacrimi uscate, palma ce sprijinea obrazul fără zâmbet.

Într-o zi, o manichiuristă i-a zis ferm: „Vă scot eu unghiile la lumină.” I-a desfăcut pumnii, iar lacrimile dispăruseră. Obrazul s-a rotunjit într-un zâmbet de femeie.

La uşa cosmeticienei s-a oprit un cuplu. S-au sărutat, iar ea a intrat în încăperea în-care-scapi-de-chestii-inutile. El a plecat spunându-i că o aşteaptă afară. „Ce frumoase unghii aveţi şi ce bine vă prinde culoarea asta de lac” îi spune manichiurista, care îşi încununează opera de artă printr-un jet de ulei aromat. Se uită la degete. Nu mai erau roşii demult şi nu mai fremătau.

sursa foto en.wahooart.com