Bunny Griffeth, „Andalucia Traveler”

Când am plecat de acasă, din Timişoara, cu un geamantan, am zis că nu mă mai uit în urmă. Am venit la Bucureşti ca să dau la Facultatea de Jurnalism. Părinţii mei nu fuseseră de acord să plec din cuib, ei mă voiau o profesoara cuminte undeva, foarte aproape de ei. Dar eu am zburat şi m-am făcut ziarist. Pentru că asta îmi dorisem de la 5 ani, de cînd buchiseam literele din ziarul tatălui meu. 

În primul an de facultate am fost atât de bucuroasă, încât a trecut timpul fără să apuc să-l pipăi. Din al doilea an a început să-mi fie foame. M-am angajat la ziar. Apoi la televziune. Începuse să-mi fie dor de cuibul cald de acasă. Reveneam când reuşeam să mă mai strecor din ritmul nebunesc al redacţiei de ştiri, dealtfel plină de provinciali. Bucureştiul mi se părea mare, cu oameni prea curioşi şi grăbiţi. miştocari. Făceau mereu glume cu ardeleni şi mă enervau că făceau confuzia cu bănăţenii. „Tot aia e”, îmi ziceau. „Păi nu e tot aia, la fel cum voi sunteţi munteni, nu olteni”. Cu argumentul ăsta le închideam gurile. 

Cel mai mult îmi plăcea să merg cu trenul acasă de sărbatori. Deşi rar le prindeam şi pe acelea. Ziua în care plecam la ai mei era ea în sine o sărbătoare. Pentru că eram întâmpinată cu toate gândurile bune şi bucatele preferate. Toate îmbrăţişările păstrate pentru mine mă încărcau pentru vremea cât urma să o petrec după ce plecam de acolo. Nu puteam sta mai mult de două zile. Paradoxal, mă trăgea aţa şi la Bucureşti. Casa mea adoptivă mă aştepta cu iubirile şi ambiţiile mele. Care au fost şi în mare parte s-au împlinit. 

De ceva ani, am casa mea, care-mi place. A fost rândul părinţilor să lase totul în urmă şi să vină la Bucureşti. Ne vedem mai des, obişnuim să ne strângem laolaltă de sărbători, însă nu e Paşte sau Crăciun să nu tânjesc după Acasă, cea din Timişoara. E ca şi cum am lăsat acolo o bucată din suflet care strigă din când în când după asta de aici, care e cu mine. Iar bucata asta de suflet care e mereu cu mine câştigă mai întotdeauna. Pentru că ea stă acolo unde iubeşte, păcătoasa.