N-a fost sa fie Pink Floyd. Dar a fost The Wall, la fel de mult asteptat, adus de Roger Waters. Un spectacol desavarsit, magnific si un artist pe masura. „Tear down the Wall!” s-a strigat si la Bucuresti (la noi lucrurile frumoase se intampla mai tarziu). Si am daramat zidul. Hey You and You and You…Un vis implinit.
Desigur ca nu au lipsit snobii, piscotarii invitati sa scrie pentru marcile de bere, frustratii care nu au inclus vreodata Pink Floyd in playlist si, iata, nu isi pot da cu parerea. Dar improasca cu venin. Neintelegand ca The Wall, lansat in 1979, este manifestul generatiei care a daramat comunismul. So…
Waters, trebuia sa zbori deasupra noastra direct la Sofia. Daca nu a fost Pink Floyd sau Gilmour, tot degeaba. Trebuia sa ne lasi in bezna tiganelii pe coroana in infantila noastra democratie. Gilmour, sa nu indraznesti sa vii in Romania. Daca nu e Pink Floyd sau Waters, degeaba. Suntem blocati in vremurile cand ascultam pe furis Europa Libera si The Wall pe disc. Nu intelegeti ca n-avem niciun chef de daramat ziduri ? Noua ne place sa le manjim cu noroi. La dracu’, nu!