un bunic cu doua nepotele gemene in autobuz. le ducea la gradinita. una din ele avea parul ciufulit, iar bunicul incerca sa i-l indrepte mangaind-o pe crestet. cealalta, neciufulita, se uita si astepta cu ochii mari. bunicul i-a vazut privirea si cu mana cealalta se facea ca ii indreapta si ei parul mangaind-o pe crestet. daca s-ar fi facut deodata liniste, puteam auzi nepotzelele cum torceau ca niste pisicutze multumite 🙂
Si in autobuze se desfasoara episoade emotionante din viata 🙂
Exact. Acesta e motivul pt care am creat o categorie cu povesti din autobuz 🙂
povestile din autobuz dureaza pret de …o statie. cand eram mica, foarte mica, o calatorie cu autobuzul era aproape un eveniment social…bunica…mergeam mereu cu autobuzul cu ea…si stateam mai mereu pe locurile din fata…isi cumpara biletul si tacticos il impaturea in fractiuni din ce in ce mai mici, apoi il ancora de verigheta, ca sa nu-l piarda..un gest oricum nenecesar, pentru ca soferul, taxatoarea si probabil cativa alti calatori, o cunoasteau, iar controlor…nu era. povesti din autobuz -ul in care mereu ma fascina taxatoarea..cu locul ei privilegiat. ajunsi acasa, scoteam doua sertare de jos de la mobila de biblioteca si ne ghemuiam cu fratele meu, cu randul, jucandu-ne de-a taxatoarea..atat de mici eram..
ce amintiri…