mai multe persoane imi spun acelasi lucru: de ce zambesti atat de rar? prima oara am luat-o ca pe un mod de a aborda o discutie, a doua oara – ca pe o coincidenta. dar intrebarea a revenit in diverse contexte, de la persoane diferite. atunci mi-am dat seama ca zambetul nu este ceva involuntar, ca atunci cand clipesti, de exp. este o reflectare a starii sufletesti. de cate feluri este zambetul? poate fi persiflant, ironic, cu subinteles. dar nu, nu despre felurile astea de zambete e vorba. ci despre zambetul „acela”, care te caracterizeaza, zambetul pe care il surprind fotografiile. cel care vine din interior si nu are legatura cu o gluma sau o persoana. este zambetul fiecaruia. bun, si daca el este absent, cum mi se reproseaza? ce inseamna asta? e nevoie de o motivatie de a zambi. dar daca motivatia exista si in vartejul zilnic al lucrurilor trec cu privirea peste ea? „sursa zambetului e in tine” mi-a spus o prietena. si, cand am zambit si am declarat public asta, ceilalti s-au mirat. si mi-au trimis diverse mesaje: de  incurajare, sfaturi, intrebari. zambetul meu a iscat o animozitate la care nu m-as fi asteptat. concluzia a fost ca ceilalti s-au bucurat vazandu-ma zambind. si asta a contat pt mine. zambetul meu se reflecta in reactiile celor din jur…