nicio stire zilele acestea care sa ma distraga putin de la rutina. nimic care sa ma mire, sa ma emotioneze, sa ma stimuleze.

acum 6 luni, mama a primit o instiintare de la Casa de Pensii, cum ca dintr-o eroare a primit ani la rand mai multi bani si trebuie sa-i returneze. vreo 3.000 de lei noi in total. drept urmare, timp de 1 an, i se trage din pensie in fiecare luna, cate 250 de lei. asa, repede, ca nu cumva statul sa piarda vreun banut din propriile greseli. abia s-au mai obisnuit parintii mei cu gandul, ca a venit randul tatalui meu: a primit o instiintare privind recalcularea pensiei. si un tabel cu anii de vechime in munca. si lipseau vreo 14 ani ! desigur, tot dintr-o eroare. tot a statului. macar si-a facut tata de lucru: zile intregi a stat si a scris tabele, a facut rost de hartii ca sa dovedeasca ca in cei 14 ani a lucrat de fapt in acelasi loc. acum asteapta emotionat raspunsul, ca la un examen. eu cunosc raspunsul,dar nu i-l spun. nu vreau sa-i umbresc sarbatorile.

ce-ar putea sa ma mai emotioneze sau sa ma faca sa urasc sau sa iubesc? cand nu ai explicatii la niste situatii care ar trebui sa fie normale, faci orice altceva ca sa uiti. ca sa nu te cuprinda disperarea si teama ca nu va mai putea fi bine vreodata.