de 13 ani traiesc o alta viata. o viata cu sens, cu miez, o viata in care nu m-am plictisit si nu ma plictisesc, o viata care mi-a oferit si imi ofera sentimente si momente care nu pot fi descrise in cuvinte. ca ziarist am cunoscut senzatii si situatii nebanuite, dar nimic nu ar fi fost complet pt mine daca nu as trai viata de mama. papusa vie blonda cu ochi albastri reuseste sa-mi umple de fiecare data sufletul de fericire cand ma striga „mama”, cand se bucura de o surpriza, cand ma imita in toate cele ca o maimutica. sunt vesnic tanara, pt ca ma uit la ea ca intr-o oglinda. o vad in fiecare zi transformandu-se. e firesc. creste. si ma gandesc ca incetul cu incetul se va indeparta. e firesc. creste. de ziua ei si-a dorit, printre altele, sa-si faca un piercing in urechi. a intrat intr-o alta etapa de viata. iar eu nu ma mai satur sa o privesc, sa imprim pe retina imaginile minunate ale copilariei, cand suntem impreuna. oare cat mai pot pacali timpul si sa prelungesc aceste clipe ? pt ca pur si simplu, simt ca imi aluneca printre degete, cum spune un cantec al lui ABBA, o formatie care s-a destramat inainte ca fetita mea sa se nasca, dar sunt convinsa ca ii va place!

la multi ani,pui!

PS: subiectul remanierii guvernului a picat in derizoriu azi la noi in casa…