la inceputul lunii, Adelin Petrisor a fost invitat la o intalnire cu studentii Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti. acum , trebuie sa va precizez ca aceasta este cea mai mare facultate de jurnalism din tara si singura de stat, unde predau profesori de exceptie. stabilita dupa `89 la etajul 6  al fostei Academii Stefan Gheorghiu, facultatea se confrunta de ani buni cu lipsa spatiilor, astfel incat o parte din cursuri se tin pe holuri ! eu am absolvit in 1994, iar in 2005 am revenit pentru un masterat si am putut remarca o oaresce degradare: lipsa de mobilier, de aparatura, birouri meschine, toaletele sub orice critica, ferestre atarnand in cercevele. am prins o perioada frumoasa aici si imi parea rau sa vad cum se distruge totul in mod inexplicabil. m-am intrebat ce s-a ales de infratirea cu facultatea de jurnalism din Lille (Franta) si de colaborarea cu universitati americane, la ce si cui au folosit si de ce atata nepasare ?

pentru Adelin a fost o adevarata aventura sa isi sustina prezentarea in asemenea conditii si mi se pare foarte interesant comentariul lui, mai ales ca este vorba de locul in care se formeaza viitorii ziaristi…

În urmă cu câteva săptămâni am fost invitat să le vorbesc studenților Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București.  Cum, la douăzeci de ani de la Revoluție, școala nu are spații proprii, întâlnirea a avut loc într-un amfiteatru al celor de la Chimie. Organizatorii m-au rugat să aduc și un reportaj pe care să-l prezint studenților.

DVD-ul meu a creat probleme mai mari decât mi-aș fi putut imagina. Calculatorul personal al profesorului care se ocupase de întâlnire nu-l „citea”.  O studentă din primul rând ne-a sărit în ajutor și ne-a dat laptopul ei.  Merge! Stai așa că, totuși, nu avem sunet! Un alt student a scos din rucsac un cablu,  a făcut o impovizație și reportajul a putut fi văzut de cei peste 100 de studenți care așteaptau deja de 20-30 de minute. Ecranul pe care a fost proiectat materialul, nu mai mare decât o plasmă de apartament, era al unui prieten al profesorului-organizator.

Dacă te întrebi cum este posibil ca în secolul 21, la  o mare facultate de jurnalism, să nu ai tehnica pe care cei mai mulți români o au în propriile sufragerii, răspunsul este invariabil: nu sunt bani.  Întâmplător, întâlnirea era sponsorizată de un operator de telefonie mobilă, care plătise pentru tipărirea unor afișe de  promovare. L-am întrebat pe unul dintre directorii multinaționalei cum de nu le-a cumpărat celor de la FJSC o plasmă ca lumea, iar răspunsul sec si simplu a fost: pentru că nimeni nu mi-a cerut asa ceva.

Vrem să școlim studenți care în viitorul apropiat să lucreze în televiziuni, dar nu avem un televizor la care ei sa vadă un reportaj. Facultatea funcționează in spații inchiriate, are aparatură învechită, în mare parte provenită din donații, salariile profesorilor sunt departe de ceea ce ar trebui să fie… Nu sunt bani sau nu știm noi cum să-i gasim si folosim?

Ca bursier al Departamentului de Stat American, am avut privilegiul să ajung la Columbia University, membră a Ivy League, asociația primelor 8 universități din Statele Unite. Nu-ți trebuie prea mult timp să întelegi de ce prestigioasa școală a dat patru președinți ai Statelor Unite,  zeci de laureați ai Nobelului și peste 100 de câștigători ai premiului Pulitzer. Știu!  E imposibil să faci vreo comparație. Întrebarea este noi suntem  săraci sau pur și simplu proști?