Exista un risc al vorbelor frumoase. Sa ne obisnuim cu ele si sa le repetam din rutina. In loc sa iubim, ne declaram iubirea. Iar acest risc este si mai grav cand totul decade in retorica de circumstanta. Nu cred in cei care isi vocifereaza dragostea pe toate raspantiile. Poate ma insel, dar am fost totdeauna convins ca adevarata dragoste te strange de gat, nu te impinge la triade. Ea prefera soapta si uneori chiar tacerea, iar daca e nevoita sa iasa in scena, sub reflectoare, se simte stingherita. Nu pentru ca nu i-ar placea sarbatoarea, ci pentru ca se teme sa nu para teatrala.

Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi. (Polemici cordiale).

daca sunt polemici cordiale, normal ca este Octavian Paler. si Polemicile... si  Viata pe un peron mi-au imbogatit adolescenta. lumina aia de atunci, senina si straluicitoare,  n-am mai regasit-o dupa aceea. cartile citite la o varsta potrivita te marcheaza puternic, iti induc o stare de care iti amintesti mereu, dar pe care nu mai poti sa o traiesti niciodata.

imi place Octavian Paler, intotdeauna mi-a placut. cand il vedeam sau il auzeam vorbind, tresaream ca o indragostita. orice spunea, despre orice isi dadea cu parerea, o facea intr-un stil absolut seducator , trist, dar ferm. nu era cale de intoarcere. el a facut o afirmatie memorabila : asistam la sfarsitul istoriei poporului roman . si nu voia sa apuce acea zi.

pe 7 mai 2007 Octavian Paler a decis sa paraseasca peronul vietii si sa ia un alt tren.

daca va e dor de mangaieri, imbratisari, de cuvinte frumoase, de spiritul lui Don Quijote sau de istoria antica, intrati pe www.octavianpaler.ro.